

După doi ani în care ni s-a părut că, la fiecare şedinţă a Consiliului Local, asistăm la un blat ordinar, de ne venea să ne urcăm în ring şi să-i caftim pe (non)combatanţi, ne-am trezit de curând cu un meci cum ne-am dori să vedem cam o dată pe lună. Bursa era uriaşă: 40 de milioane de euro, numai bune de spart, în următorii doi ani, pe lucrări capabile să-l facă knock-out pe alegătorul care oricum abia se mai ţine pe picioare.
Tutunul nu dăunează chiar aşa de grav sănătăţii, cum se credea până acum. Am ajuns la concluzia asta fără ajutorul cercetătorilor britanici, care nu şi-au pus eprubetele la contribuţie. În curtea Spitalului Judeţean Ploieşti, secţia TBC, de lângă Obor, se fumează pe rupte. Păi, credeţi că pacienţii internaţi aici mai fumau, dacă era să le facă rău? Aşadar, în spital, sunt trataţi de diferite boli pulmonare, iar þigările de după tratament le fumează afară.
Inaugurarea podului cu patru benzi de la Tătărani a şocat. În locul soborului de preoţi, chemat, de obicei, la finalul lucrărilor făcute de mântuială, Mircea Cosma a convocat acum un echipaj de raliuri, de la care a furat ceva meserie inclusiv Micul Titiulescu de Aur al partidului, cel care va biciui caii putere ai partidului, la următoarele alegeri.
Asist uimit la revolta unor apărători ai libertăţii de exprimare vizavi de aşa-zisa lege a internetului, iniţiată de Olguţa Vasilescu. Colegi de breaslă alături de care fac parte din Convenţia Organizaţiilor de Media au sărit ca arşi, când au auzit de un astfel de proiect. Dincolo de impulsul de moment, pe care ţi-l declanşează reflexul de a te opune, ca jurnalist, oricărei forme de îngrădire a libertăţii de exprimare, cred că o astfel de lege este absolut necesară. Şi nu doar pentru a introduce între nişte limite ale bunului simţ violenţa de limbaj de pe internet, ci pentru a trata internetul, din acest punct de vedere, la fel ca celelalte mijloace de informare.
Are 100.000 de kilometri la bord şi vorbim aici despre un om, nu despre o maşină. Ioan Constantinescu are 60 de ani şi se pregăteşte pentru un maraton, la care va alerga când va împlini 100 de ani. Premiul, dacă va termina cursa, este de 100.000 de dolari. Şi ăsta e doar începutul.
Un puştan beat muci şi prost din cauza asta a murit marţi seară sub bocancii şi tomfele agenţilor de intervenţie ai Bidepa Alarm. Ştiţi Bidepa, firma aia unde a fost deputatul Marian Săniuţă director, care a ajuns să aibă contracte de pază şi securitate în Irak doar pe reputaţie şi competenţă profesională, fără vreo legătură cu faptul că Săniuţă a ajuns ministru de interne. Probabil un model mai nou de competenţă a fost demonstrată marţi noaptea, când 700 de kilograme de agenţi au strivit trupul firav al unui beţivan în creştere.
Da, sunt subiectiv, cunosc victima
L-am cunoscut pe Armand Constantinescu, atât cât poţi cunoaşte un vecin care avea 10 ani când tu erai „în zaua ta”. Un puşti care îi dădea mereu sărut mâna maică-mii şi care fugea după minge ori de câte ori îi spuneam să facă asta. Ulterior, m-am mutat din cartier, dar Radio Şanţ mă anunţa periodic că Armand rămăsese acelaşi băiat bine-crescut, care „combina telefoane” (adică lua un Nokia 1100 cu 50 de lei şi îl vindea cu 55) şi făcuse o pasiune pentru băutură. Cum nu bea pe banii mei, nu m-a interesat foarte tare subiectul.
Locul perfect pentru a desăvârşi o reputaţie îndoielnică
Miercuri, prieteni din cartier m-au anunţat că Armand a fost omorât în bătaie de şase agenţi de la Bidepa, pentru că a făcut scandal în restaurantul „Pomul Verde”. Sigur, aşa scrie pe firmă, localul e o bombă de cartier, în care ridicatul tonului şi înjurătura fac parte din dialectul locului. Angajatelor le-au cedat nervii şi s-au
îmbolnăvit de „butonul de panică”. Aşa că, marţi, când amărâtul ăsta se luase la ceartă cu un prieten pe un telefon mobil, fetele au apăsat butonul de panică şi aşa a venit un echipaj de la Bidepa.
Descriere a două bătăi, cu pauză de poză
Am stat de vorbă cu doi dintre martorii la incident, care spun cam acelaşi lucru: echipajul Bidepa a intrat în local şi le-a cerut scandalagiilor, printre care şi Armand, să iasă afară. Unul dintre cei care provocase scandalul, Iulică, un tip care acum e de negăsit, fost angajat al barului, l-a indicat pe Armand bidepiştilor ca fiind leul de nestăpânit al serii. Acum am să vă rog să faceţi o pauză de lectură, să priviţi poza: uitaţi-vă ce faţă de nevinovat are, ce gât subţire şi credeţi-mă pe cuvânt că aşa era şi restul trupului, nu cred că Armand sărea de 65 de kilograme, chiar cu hainele ude şi stomacul plin de bere proastă. Bidepienii l-au snopit în bătaie pe Armand, până când acesta s-a aşezat pe gardul Casei Eva şi şi-a scos telefonul să anunţe poliţia. Evident, beat fiind, i-a înştiinţat pe cei patru că are de gând să facă sex cu mamele lor. A urmat, evident, o a doua bătaie, cea care i-a provocat şi moartea. Conform certificatului de deces, moartea a fost provocată de un infarct, care a fost cauzat de o leziune pe inimă, apărută în urma unor lovituri. În limba română - Armand a fost lovit în piept până când o coastă s-a rupt şi s-a înfipt parţial în inimă. Autopsia a scos la iveală şi că băieţii de la Bidepa au decis că ficatul funcţionează mai bine rupt. Încă un amănunt care vorbeşte despre aptitudinile sociale ale bătăuşilor: corecţia fatală a avut loc pe trotuar, în faţa Casei Eva, un aşezământ destinat copiilor străzii şi care au văzut întregul episod.
Nişte opinii, la fel de subiective ca ale mele
“Armand nu era un fraier, dar nici şmecher nu era, iar la capitolul bătaie stătea chiar destul de prost. N-am fost acolo, se poate să fi făcut scandal, dar în nici un caz n-a sărit la bătaie, chiar beat fiind. Ăştia de la Bidepa ar fi trebuit să-l ia pe sus, să-l dea afară şi, eventual, să cheme poliţia, nu să dea în el ca la sacul de box”, spune un prieten de-al lui Armand.
“În cazuri de-astea, când un singur potenţial agresor face scandal, fără să pună în pericol integritatea altei persoane, măsura normală este intimidarea. Îl iei, îl zgâlţâi, strigi la el, fluturi bastonul, să-şi dea seama că nu se mai află în faţa unei ospătăriţe. În nouă cazuri din zece, viteazul se potoleşte, iar tu îl scoţi de acolo şi patronul care te-a chemat decide dacă se trece la faza cu implicarea poliţiei. Am făcut asta de sute de ori, fără să dau un pumn”, povesteşte Lucian, agent de intervenţie la o firmă de pază din Ploieşti.
“Eu sunt păţit, am mai avut necazuri cu poliţia de la bătăi, aşa că n-am mai dat o palmă de opt luni. Vine ăla cu tupeu la mine? Îi dau frumos un spray paralizant în nas, şi pe urmă îl duc de mână ca pe orbi. E şi distractiv, să vezi matahala cum plânge şi te roagă să nu-i dai una pe neve, că nu-şi vede nici genunchiul. În ăştia de la Bidepa s-a umflat tărâţa, de-aia l-au distrus p-ăla”, explică şi Sorin, un munte de om, bodyguard la Câmpina.
IJP Prahova confirmă că Armand a fost bătut de două ori: o dată pe motiv că a făcut scandal, deşi procedura prevedea doar evacuarea lui din local, iar a doua oară pentru că a chemat poliţia, să-l apere de agresorii de la Bidepa, a doua bătaie fiind cea care a dus la moartea sa. La dispeceratul 112 s-a înregistrat apelul său, de la ora 2.30 dimineaţa.
Căpitan la 15 ani? Da’ “ucigaş la 21 de ani” cum sună?
Cei şase agenţi Bidepa aflaţi marţi noapte la “Pomul Verde” şi care l-au lovit pe Armand au fost audiaţi 12 ore la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova. La audieri, a fost identificat agresorul care a aplicat loviturile fatale, cu bocancii şi cu tomfa. Gabriel Buhăciuc a fost reţinut sub acuzaţia de omor calificat şi riscă, la frumoasa vârstă de 21 de ani, până la 20 de ani de închisoare.
Au voie să ne bată bodyguarzii când suntem proşti?
Nu. Activitatea de pază în România este reglementată de Legea nr. 333/2003, HG 1010/2004 şi Legea 333/2003. Agenţii de intervenţie sunt definiţi de lege ca “Rezervă: gruparea de agenţi de pază capabilă să intervină în caz de evenimente” şi acţionează la obiective conform dispoziţiei de pază. Modul de acţiune de acest fel e definit de lege ca “apariţie a unor grupuri tulburente în aproprierea obiectivului”.
La alarmă, un agent de intervenţie trebuie să parcurgă etape foarte clar definite de lege, având ca scop doar “elucidarea unor suspiciuni legate de identitatea sau prezenţa într-un anumit loc ale unor persoane”. Etapele sunt următoarele, potrivit legii:
1. îndepărtează persoanele din câmpul infracţiunii;
2. identifică victima şi când este necesar îi acordă primul ajutor pe loc ori asigură transportarea de urgenţă a acesteia la o unitate sanitară;
3. asigură paza locului faptei pentru a preveni modificarea stării de fapt din acest loc, conservând urmele, obiectele, mijloacele materiale de probă;
4. anunţă poliţia, solicită ajutorul altor agenţi de pază;
5. ia măsuri pentru salvarea bunurilor şi paza acestora;
6. identifică făptuitorul aflat la locul faptei ori în imediata apropiere şi ia măsuri pentru oprirea sau prinderea lui;
7. identifică persoanele care cunosc împrejurările în care s-a săvârşit fapta;
8. raportează de îndată prin orice mijloc, şefului de nemijlocit şi şefului echipei de cercetare, la sosirea acestora, evenimentul şi măsurile luate;
9. opreşte şi legitimează persoana;
10. efectuează percheziţia corporală a infractorului; fară a părăsi postul, raportează de îndată, prin orice mijloc, şefului (am pus astea să le explicaţi brutelor, când aveţi de-a face cu ei, că vă ştiţi drepturile şi că le ştiţi şi lor atribuţiile).
Totuşi, când are voie un bodyguard să ţi-o tragă prin freză?
Potrivit legii, un agent de pază nu are voie să te lovească “decât atunci când toate celelalte procedee şi metode nu au dat rezultatele scontate” sau atunci când acţiunile tale “sunt comise prin surprindere şi periclitează în mod grav viaţa, sănătatea şi integritatea corporală a agentului”. E greu de crezut că Armand a luat prin surprindere atâţia bodyguarzi!
Ce vreau eu!
Aş vrea ca la înmormântarea lui Armand, care se va petrece vineri, să vină tot atâţia oameni ca la Mădălina Manole. Nu de alta, dar moartea lui Armand poate fi pretextul perfect pentru ca poliţia să ia la puricat dosarele de angajare ale celor aproape 5.000 de bodyguarzi din Prahova, pentru a-i scoate din circuit pe cei cu cazier, probleme psihice şi aşa mai departe.
Aş mai vrea, dacă se poate, ca Bidepa să rămână fără licenţă, iar familia lui Armand să-şi angajeze un avocat bun, să le ia vreun million de euro, din care 20.000 să-i aloce asfaltării străzii Mircea cel Bătrân, că primarul e degeaba.
Proprietarul acestei căruţe n-a mai avut bani să-şi cumpere şi cal, nici măcar în leasing, fiind refuzat pe bandă rulantă de bănci, dar şi de cămătarii acreditaţi.

La ce concluzie vor ajunge experţii de la Bucureşti, chemaţi de Volosevici să verifice calitatea asfaltărilor din ultimii cinci ani?