Sebi dă o mână de ajutor
La „Actualitatea prahoveană”, toţi sunt supăraţi. Încruntaţi, vineţi, scrâşnind din dinţi… După cum scriu, eu aşa-i văd. Şi îi înţeleg. În ziua de azi, e greu să nu fii furios! Cel mai supărat este Sebastian Ignat, care-i şi bossu’. Deci, are şi motive în plus. Serios, nu că mi-e milă de el (asta l-ar înfuria şi mai tare, cred), dar îmi pare rău. Hai, băi, Sebi, dă-o naibii, suntem colegi, trebuie să mai şi glumim… Păi, de cine putem să râdem mai cu folos, dacă nu de noi? De noi între noi. De unii dintre noi. Acolo unde te ra(â)de prietenu’ creşte!
Furios
pe unul dintre noi (îi vine şi lui rândul, staţi liniştiţi!), Sebi îi sare colegial la glanda salivară: „nu reuşesc să desluşesc motivul crizei tale de nervi şi a scuipaţilor aruncaţi la adresa mea”. Ah, Sebi, ce urât! Scuipaţilor?! Şi ce promiţător începuseşi, cu rimă : „nu reuşesc să desluşesc”. Puteai să continui aşa, ce-avea ? Era ceva frumos, ceva armonios, elegant. Tu, nu ! Te-ai luat după derbedeii ăia din redacţie, furioşii ăia, şi zbang! cu expresia asta oribilă în vitrina Co-mediei: „scuipaţi aruncaţi”.

Şi nici
măcar nu sunt nişte scuipaţi corecţi dpdv gramatical ! Dacă te-ai mai calmat puţin, ia ceva şi notează : Articolul posesiv (genitival) se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul „motivul”, din motive pe care o să ţi le spun altădată, ca să nu te surmenez tocmai acum, în aceste momente delicate. E mai instructiv exemplul concret : „motivul crizei şi al scuipaţilor”, motivul scuipaţilor, motiv al scuipaţilor… E că sună mai bine decât „motiv a scuipaţilor”, chit că sunt aceiaşi scuipaţi.
Fără
nici o legătură, absolut nici una, jur!, ce să mai zic de vreo aluzie, exclus!, citatul următor mă pune pe gânduri: „Sunt unul dintre susţinătorii omului Emil Boc. (Poate singurul; din Co-media locală, vreau să zic - mgm.) Încerc să nu fiu manipulat de asasinatul mediatic pus la cale împotriva premierului”. Băi, Sebi, susţinător, sus-ţinător, e treaba ta, da’ hotărăşte-te, al omului sau al premierului? Că nu e acelaşi lucru!, fiindcă, să ştii de la mine, omu-i om şi-n fundu’ gol, iar premieru-i
prim-ministru şi când nu e om. Diferenţă mare! Chestia aia cu asasinatul mediatic e tare. Eu auzisem doar de linşaj. Da’ stai liniştit, Bocu’ tău e tare, scapă el şi din asta! Vorba refrenului: Sebi dragă, nu fi trist,/ Criza merge înainte,/ prin piticul pedelist!
Mai departe,
Sebi se înfurie văzând cu ochii: „Ştiu că Emil Boc este un om corect. Ştiu că Boc nu e părtaş la măgăriile unor miniştri preocupaţi doar de propria îmbogăţire. Ştiu că Boc nu e corupt şi, oricât de mult voi fi înjurat după această declaraţie, am încredere sută la sută în omul Emil Boc. Actualul prim-ministru poate fi acuzat de multe greşeli, dar nu poate fi numit hoţ niciodată. Nici cei mai înverşunaţi adversari ai săi nu îndrăznesc să alăture, lângă numele piticului ardelean, sintagma de infractor, aşa cum putem, acum, să îi catalogăm pe mulţi dintre foştii premieri ai României post-decembriste”.
Ia-uzi la el!
Pe care? Roman, Stolojan, Văcăroiu, Isărescu, Ciorbea, Radu Vasile, Năstase, Tăriceanu? Care „mulţi” infractori, că
ăştia-s toţi! Toţi foşti premieri, nu toţi infractori. Cam cât poate să însemne „mulţi” din opt ? Habar n-am. Eu mă pricep la cuvinte. Deci, dragă Sebi, „sintagma” este un grup de (minimum) două (logic: sau mai multe) cuvinte, care, împreună, formează o unitate semantico-sintactică stabilă, cu un înţeles bine conturat, coerent. Asta e sintagma!
Deci,
unde vezi tu sintagmă în ”infractor”? Ăsta e un cuvânt singur, de capul lui, vai de el, iar un grup format dintr-un singur cuvânt nu se pune ca sintagmă! Trebuie minim două! De exemplu: „piticul infractor” (după modelul ”piticul porno”)! Deci, ”infractor” nefiind sintagmă, ce poate fi? Poate fi etichetă! Deci, în loc de „să alăture, lângă numele piticului ardelean, sintagma de infractor”, puteai şi tu, Sebi (vezi ce colocviu frumos?; elevat, destins, şi tu umblai furios ca un taur!) să scrii: „să alăture, lângă numele piticului ardelean, eticheta de «infractor»”. Să alăture… eticheta? Nu, nu merge. Eticheta nu se alătură, se lipeşte.
Păi,
Piticului Bocciu, dacă-i lipeşti una, ăla e! Nu se mai vede deloc. Imediat îi ia faţa Blonda ca Zăpada! Cu sintagma lui care este etichetă, practic, infractor, Sebi îi dă o mână de ajutor. Oribil! În fine, să revenim la vorbele noastre. Nu, ”să alăture eticheta” nu merge! Da’ nu merge nici „să alăture… sintagma” (mai ales că nici n-ai ce lipi, fiindcă ”infractor” nu e sintagmă). Al naibii „pitic ardelean” (tu ai spus-o!), vezi, Sebi, câte probleme îţi face ? Şi tu aveai încredere în el!
Presimţind
eşecul susţinerii lui, Sebi se înfurie din ce în ce mai rău: „Cu toate acestea, omul politic Emil Boc începe să mă dezamăgească. (…) Îmi pare, aşadar, rău pentru omul Emil Boc, dar îi voi reproşa, punctual, premierului României, Emil Boc, două acţiuni ale guvernului său, pe care eu, un simplu contribuabil, le consider profund greşite. (…) Guvernul Boc, această victimă a crizei, face, la rândul său, victime în rândul nostru. Iar acest lucru nu mai poate fi tolerat. Înţeleg situaţia ingrată în care se găseşte premierul, criza nu a provocat-o România, dar nu o să-i accept niciodată măsura aplicării impozitului forfetar şi a celei de mărire cu cinci procente a Taxei pe Valoare Adăugată. Ăsta e genocid, fără îndoială. Plecaţi acasă, domnilor! Lăsaţi locul unor tehnocraţi independenţi din punct de vedere politic. Plecaţi odată! Acum, nu la toamnă!”.
Aşa, Ignate!
Bravo, Sebi! Păi?! Furios până în pânzele albe! Alea pe care încă se mai poate citi începutul acestui panegiric („Ştiu că Emil Boc este un om corect. (…) am încredere sută la sută în omul Emil Boc”) eşuat în blam cu degetul imperativ spre uşă: ”Plecaţi odată!”. Ah, Sebi, Sebi! Vezi că, de la ”scuipaţi aruncaţi” la ”ăsta e genocid”, furia nu e bună la nimic? Te face ca, la sfârşit, să-l trimiţi acasă pe unul pe care, la început, erai gata să-l iei acasă? Te face, sută la sută! Aşa cum îl luai tu în braţe pe Boc, pe motiv de încredere 100%. Nu visa Boc procentul ăsta nici de la Băse. Şi uite-l că vine de la Sebe! Nu, serios, Ignat, eşti unicat!
Stiţi ceva?
Ia mai dă-o-ncolo de politică! Scuipaţi, infractori, asasinate, genocide, furie, numai nenorociri ! Mai bine să ne destindem cu Serghie Bucur, „Informaţia Prahovei”, care atât de frumos, atât de plastic şi de sensibil, ca întotdeauna, de altfel, ne vorbeşte despre nişte globi oculari: „Ochii săi, de chihlimbar diamantin, risipea
strania lumină a bucuriei întoarcerii”. Superb! Unii poate vor fi nedumeriţi că am zis „globi oculari”, ca la anatomie, da’ mie aşa-mi sugerează acest minunat text, că e vorba de un mulaj, ceva… Ochi de chihlimbar, nu? Şi de chihlimbar (ăsta are multe culori, mai ales galben, da’ şi maron, mult maron) şi diamantin (adică, sunt şi transparenţi şi duri, ca diamantul, deşi sunt galbeni ca chihlimbarul). Very complicated! În traducere: Serghie Bucur!
Ia,
mai bine, ceva simplu, că mă apucă şi pe mine furia, ca pe Sebi Ignat. (El are Bocu’ lui, am şi eu Bucuru’ meu!) Deci, aia simplă e că, bre, nea Serghie, dacă mulaju’ ăla e zdravăn la cap, cre’ că are şi el doi ochi, bre, ca toată lumea. Deci, plural, da? Deci: „ochii… risipeau”. Deci, nu „ochii… risipea!”. Un fleac, i-ai dezacordat!
Cătălin Stavri,
„observatorulph.ro”, nu i-a dezacordat, i-a încurcălit. Pe numitul Capatos şi pe agentul de poliţie care nişte surse ne-au
spus că este foarte posibil ca injuriile adresate Capatos era în uniformă, iar agentul era de poliţie în timpul serviciului. E că n-am talent? Adică, de la mine tot se mai înţelege ceva. Deci, iată varianta originală, Cătăline, eşti bun, dom’le : „Surse din IJP Prahova ne-au spus că este foarte posibil ca Dan Capatos să fie acuzat de ultraj dat fiind faptul că în momentul în care a adresat injuriile agentul de poliţie era în timpul serviciului, îmbrăcat în uniformă”.
Sincer,
mi-ar fi plăcut să ne mai râdem niţel împreună, că are balta Stavri, da’ plec în concediu. Şi mai am de făcut nişte pregătiri, cumpărături, bagaje… Da, vă mulţumesc! Şi vouă la fel!