

Dan Diaconescu a venit într-o vizită semioficială la Ploieşti. În calitatea lui de viitor preşedinte de ţară, domnul D.D. a inaugurat sediul Partidului Poporului, din cartierul Malu Roşu.
Virginia Răduţă (83 de ani) şi Maria Luca (84 de ani) vor fi aruncate de mascaţi în stradă. De doi ani, doamnele stau fără apă, fără lumină şi fără gaze şi îşi fac nevoile la veceurile publice din oraş. Un reportaj serios, special pentru cei care au strâmbat din nas la cel cu pensionarele fierbinţi, de data trecută.
Respectând tradiţia partidului, tineretul social democrat caută să mărească numărul cadrelor care să pună umărul fin, glezna subţire şi stomacurile lipite de şira spinării la scoaterea României din criză. Se caută, aşadar, membre bine crescute, dispuse să lupte cu pieptul dezgolit pentru o cauză, fie ea şi un premiu modic, de o mie de euro.
Potrivit PH-online.ro, adică, potrivit prietenului Fido, se pun bazele unei noi televiziuni, în Ploieşti. Ploieşti TV ar urma să emită adevărul şi numai adevărul despre activitatea primarului, dintr-un apartament situat în centrul oraşului. Dacă-i d-ăla decomandat, cu trei camere şi două balcoane, poate va găzdui şi redacţia ziarului cu care Volo ne ameninţă de la începutul anului!
Pentru că nimeni nu a uitat cine este Vlad şi ce a făcut el pentru Petrolul în ultimii ani, vă spun eu cine nu este Cristi. Nu e cel care poate dribla cinci adversari dintr-o fentă, care poate decide un meci de unul singur (mă rog, au mai fost accidente...), care se apără doar când vrea, care primeşte încurajări şi palme peste fund, când nu-i ies floricelele, să nu cumva să-şi piardă băiatul cheful de joacă!
Horghidan a spus, în şedinţa de consiliu, că această comisie nu va face nici o brânză. Apoi s-a sucit şi a declarat, la Prahova TV, că îşi propune, din interiorul acestei comisii, să rezolve toate problemele ridicate de presă cu privire la activitatea Rosal. Consilierul crede că o comisie nu poate monitoriza activitatea Rosal, dar îi poate speria pe oamenii lui Prigoană. Sanchi!
Cu toată nebunia asta prilejuită de încercarea pedelistă de măsluire a licitaţiei pentru stadionul Ilie Oană, hipodromul din Ploieşti suferă în tăcere. Deşi a promis în campania electorală reluarea imediată a curselor, primarul este acum în conflict deschis cu crescătorii de cai, care vor să recurgă la un protest cu care tot ameninţă, de trei ani: aducerea în faţa Primăriei a peste o sută de cai. Astfel, Ploieştiul nu va mai avea doar problema câinilor comunitari, ci şi pe cea a cailor comunitari. S-ar rezolva însă problema transportului în comun. Vrei să ajungi undeva rapid, nu mai stai la troleibuz, că şi aşa se blochează în trafic, iei repede un cal! Marian Manea, preşedintele Societăţii Române de Trap, îşi asumă vina de a-l fi crezut pe Volosevici, căruia vrea să-i facă un cadou: 164 de cai frumoşi!
De ce nu daţi banii pentru concursul de proiecte? L-aţi păcălit pe Volosevici!
Noi, crescătorii, am făcut o discuţie anterioară lansării temei de proiectare, să participăm la acest premiu, asta însemnând că imediat după desemnarea câştigătorului vor demara şi lucrările de îmbunătăţire a condiţiilor de desfăşurare a curselor de trap. De atunci şi până acum nu s-a întâmplat nimic. Nu suntem de acord să participăm la acest premiu, în condiţiile în care proiectul desemnat câştigător nu e pus imediat în aplicare. Cât despre păcăleli, deşi nu a fost vorba de aşa ceva, înţeleg că doar primarul are voie să păcălească pe toată lumea.
Cât trebuia să daţi la premiul ăsta?
5.000 de euro.
În cai, ce înseamnă asta?
Un cal de valoare medie se vinde undeva între o mie şi două mii de euro.
Dar ce-a fost, până la urmă, cu acel concurs? Că au ieşit tot felul de discuţii privind un blat.
Nu pot să acuz, dar, din punctul nostru de vedere, un alt proiect care a participat răspundea mai bine cerinţelor unui hipodrom la standarde europene. Dar Primăria a stabilit un sistem complicat de punctaj. Am avut un reprezentant în comisie, care a avut altă opţiune decât cea care a câştigat. Nu am insistat foarte mult, pentru că important pentru noi e să existe hipodrom.
Mai aveţi cai? De ce îi mai ţineţi?
Mai avem, dar nu prea-i mai putem ţine. De trei ani aşteptăm. Am avut promisiuni peste promisiuni, că activitatea se va relua. Situaţia nu mai poate fi amânată. Sunt cheltuieli foarte mari, trebuie să ni se spună foarte clar ce se doreşte cu acest hipodrom, măcar să ştim ce-avem de făcut.
Dacă ne uităm peste comunicatele Primăriei, cursele s-au reluat anul ăsta în martie, în aprilie, în mai şi în iunie.
Da, acum termenul înaintat este 1 august. Ţinând însă cont de antecedente, nu mai credem că se va relua activitatea în curând. S-au făcut nişte modificări la regulamentul de curse care trebuia aprobat de Consiliul Local. Dar proiectul de hotărâre nu intră pe ordinea de zi, nu înţeleg de ce. Singura explicaţie este că se încearcă tergiversarea situaţiei. E un caz unic în istoria trapului, s-au pierdut trei generaţii de cai, valori, banii noştri, ai comunităţii.
Ce zice primarul? Vă întreb pentru că omul nu mai stă de vorbă cu noi.
Dar ce crezi, că vorbeşte cu mine? Nu tu ai venit la mine la birou, în 2008, cu primarul de mână, să îmi promită că vom avea curse la hipodrom imediat după ce va fi ales? Atunci vorbea şi cu mine şi cu presa foarte frumos. Am discutat cu dânsul înainte de acel concurs, dar am înţeles că-l interesa premiul pentru soluţia câştigătoare mai mult decât soarta hipodromului.
În opinia mea, vinovaţi pentru ce se întâmplă la hipodrom sunteţi dumneavoastră, crescătorii. Doar v-aţi plâns de milă şi aţi mers la discuţii fără finalitate.
Recunosc că sunt vinovat pentru că am încercat calea diplomaţiei. Am considerat că ne putem înţelege. Buna voinţă nu duce la nimic bun, în ţara asta, unde cine dă mai tare cu pumnul în masă are câştig de cauză.
Ce-aveţi de gând să faceţi în continuare?
Ducem caii în faţa Primăriei, pentru că aşa nu se mai poate. Caii trebuie clasificaţi, trebuie să le fie stabilită valoarea, suntem în UE, există o lege a calului, la noi nu se ţine cont de nimic. Dar, la cum se mişcă lucrurile cu stadionul, unde văd că totuşi lumea se agită, am şi eu un termen pentru refacerea hipodromului: Paştele cailor!
La fel ca în cazul stadionului, se vorbeşte despre interese imobiliare, pe acel teren de 20 de hectare. Chiar aşa, de ce doar 20 de hectare, că erau vreo 400. Unde sunt celelalte?
E ca-n bancul ăla cu un român care e băgat într-o cameră şi i se dau două bile, să se gândească ce-ar face cu ele. Spre deosebire de american şi francez, puşi şi ei la aceeaşi probă, românul iese fără bile, spunând că una s-a pierdut şi una s-a furat. Suprafaţa de la hipodrom e acum de 22 de hectare. Când hipodromul a intrat în patrimoniul local, erau 400 de hectare, pentru că exista şi ferma agricolă a hipodromului. Nu ştie nimeni ce s-a întâmplat cu diferenţa de suprafaţă.
Un mesaj pentru primar!
Să găsească un spaţiu generos, pentru că mă pregătesc să-i fac o donaţie: 164 de cai. Atâţia am, în acest moment.
Dacă până acum se credea că natura ne face bine, iată că celebrii culegători români de plante contrazic această idee lansată de şi mai celebrii cercetători britanici.

La ce concluzie vor ajunge experţii de la Bucureşti, chemaţi de Volosevici să verifice calitatea asfaltărilor din ultimii cinci ani?