

După doi ani în care ni s-a părut că, la fiecare şedinţă a Consiliului Local, asistăm la un blat ordinar, de ne venea să ne urcăm în ring şi să-i caftim pe (non)combatanţi, ne-am trezit de curând cu un meci cum ne-am dori să vedem cam o dată pe lună. Bursa era uriaşă: 40 de milioane de euro, numai bune de spart, în următorii doi ani, pe lucrări capabile să-l facă knock-out pe alegătorul care oricum abia se mai ţine pe picioare.
Tutunul nu dăunează chiar aşa de grav sănătăţii, cum se credea până acum. Am ajuns la concluzia asta fără ajutorul cercetătorilor britanici, care nu şi-au pus eprubetele la contribuţie. În curtea Spitalului Judeţean Ploieşti, secţia TBC, de lângă Obor, se fumează pe rupte. Păi, credeţi că pacienţii internaţi aici mai fumau, dacă era să le facă rău? Aşadar, în spital, sunt trataţi de diferite boli pulmonare, iar þigările de după tratament le fumează afară.
Inaugurarea podului cu patru benzi de la Tătărani a şocat. În locul soborului de preoţi, chemat, de obicei, la finalul lucrărilor făcute de mântuială, Mircea Cosma a convocat acum un echipaj de raliuri, de la care a furat ceva meserie inclusiv Micul Titiulescu de Aur al partidului, cel care va biciui caii putere ai partidului, la următoarele alegeri.
Asist uimit la revolta unor apărători ai libertăţii de exprimare vizavi de aşa-zisa lege a internetului, iniţiată de Olguţa Vasilescu. Colegi de breaslă alături de care fac parte din Convenţia Organizaţiilor de Media au sărit ca arşi, când au auzit de un astfel de proiect. Dincolo de impulsul de moment, pe care ţi-l declanşează reflexul de a te opune, ca jurnalist, oricărei forme de îngrădire a libertăţii de exprimare, cred că o astfel de lege este absolut necesară. Şi nu doar pentru a introduce între nişte limite ale bunului simţ violenţa de limbaj de pe internet, ci pentru a trata internetul, din acest punct de vedere, la fel ca celelalte mijloace de informare.
Are 100.000 de kilometri la bord şi vorbim aici despre un om, nu despre o maşină. Ioan Constantinescu are 60 de ani şi se pregăteşte pentru un maraton, la care va alerga când va împlini 100 de ani. Premiul, dacă va termina cursa, este de 100.000 de dolari. Şi ăsta e doar începutul.
Ieri, pe Realitatea, pe la aproximativ 16şi 23 de minute, europarlamentarul cel mai de seamă al pedeliştilor, William Brânză, se duela verbal cu Cozmin Guşă, invocând ultimele patru scrutinuri câştigate de portocalii. Sigur, i-ar fi putut da şi la goale din punct de vedere energetic, dar bănuim că Guşă a blocat atacul lansat de cravata în dungi cu vreo piesă de lenjerie bine ascunsă de ochii telespectatorilor. Cei doi s-au potolit relativ repede, pentru că toţi cei din studio veniseră cu misiunea de a explica lumii că pesediştii strânşi la congres nu prea au pe cine să aleagă, ca să le fie bine, aşa că Brânză a prins un pic de mucegai pe scaun, în ora dedicată atacurilor la Năstase, Mitrea, Geoană şi Diaconescu.
Despre ăsta din urmă, care cică propune reconcilierea şmecherilor din PSD, tovarăşa moderatoare a băgat un citat din Churchill şi din laptopul din dotare, care suna cam aşa: “Conciliator e omul care hrăneşte crocodilul, în speranţa că va fi mâncat ultimul”. E, până să despartă William în silabe “co-nci-lia-tor”, s-a băgat şi Cioroianu în discuţie, cu un proverb japonez, care susţine că spicul de grâu, cu cât e mai greu, cu atât se apleacă mai mult.
Pentru că-i cârâia hard-ul de la laptop, moderatoarea l-a provocat pe Brânză, în speranţa unei continuări pe măsură, a vreunei contre filosofice de mare angajament. Dezinvolt, Vili a dat repede un search, după vreo vorbă de duh auzită la cules sau la şutit, meseriile de bază ale românilor plecaţi la muncă în Spania, şi a început să dea cu UE în stânga şi-n dreapta. După ce şi-a făcut încălzirea cu un atac (sperăm că nu din spate!) la Năstase, “Datorită acestor oameni era să ne fie periclitată intrarea în UE!”, a căutat golul decisiv, cu un şut plasat în locurile sensibile ale pesediştilor certaţi cu legea: “Ne-am dori să fie oameni care să nu ne mai arate UE cu degetul!”.
Temă pentru la serviciu, în pauza de cafea: Ce credeţi c-a vrut să zică William? Că pesediştii au oameni pătaţi, pe care UE îi va arăta cu degetul, dacă vor fi scoşi în faţă, sau că pesediştii pătaţi sunt cei care ne arată zilnic cu degetul mijlociu?
Proprietarul acestei căruţe n-a mai avut bani să-şi cumpere şi cal, nici măcar în leasing, fiind refuzat pe bandă rulantă de bănci, dar şi de cămătarii acreditaţi.

La ce concluzie vor ajunge experţii de la Bucureşti, chemaţi de Volosevici să verifice calitatea asfaltărilor din ultimii cinci ani?