Între 2000 și 2008, noi îi țineam socoteala lui Calotă, care a reușit într-un an, 2006, parcă, să stea mai multe zile în străinătate decât în țară. Susținem în continuare că nu e bine ce a făcut Calotă, care știa cu siguranță mai bine problemele verzei de Bruxelles decât pe cele ale crescătorilor de găini din centrul Ploieștiului. Volosevici însă e la polul opus. Adică pleacă din țară doar când îi ordonă tovarășa educatoare Roberta Anastase, care are nevoie să fie distrată, dragă, în concediu.

În aceste condiții, cu Volosevici total dezinteresat de atragerea de mălai european, de caşcaval made in UE, departamentul care se ocupă în Primărie de această problemă arată jalnic. În timp ce scriu acest text (precizre obligatorie, dat fiind că nimic nu e sigur mai mult de câteva minute în Primărie, unde orice se schimbă în funcție de cine îi bagă limboșeanca-n ureche lui Volo), Departamentul de, chipurile, Integrare Europeană, este condus de Carmen Gheorghe, care știe despre integrare și proiecte europene cam cât știm noi despre funcțiile polivalente ale pulanului din dotarea polițistului comuitar. 
Sub doamna Carmen Gheorghe nu mai stau, ca până acum câteva luni, niște comunitari în gură, ci niște dudui speriate, două la număr, de care Volosevici nu a avut nevoie prin alte departamente, mult mai importante în contextul socio-politic actual, cum ar fi ”Patrimoniul”.
Aflând din presă că departamentul ăsta de integrare ar trebui să joace un rol mult mai important în viața orașului, prin atragerea de fonduri, Volosevici l-a trimis acolo, să vadă care-i treaba, pe domnul Tociu, trimis de la Buzău, pe filiera Cezar Preda, la rugămintea Robertei, să rezolve câte ceva prin ograda competentului Volosevici. Astfel, din ”consilier al primarului pe probleme de investiții”, Tociu a devenit consilier al primarului pe probleme de fonduri europene”. Volosevici nu se pierde însă atât de repede, dat fiind că a mai evoluat la bară. Dacă-l întrebi de proiecte europene, îți dă în cap cu un câmp de panouri solare, care va fi amplasat în zona de est a orașului și care va acoperi necesarul de energie pentru iluminat publicul și transportul electric din oraș (vedeți, cârcotașilor, că nu degeaba au fost cumpărate la suprapreț troleurile alea?). Desigur, pentru acest proiect nu s-a făcut nici o hârtie, deocamdată, dar ideea contează, nu?
Iar dacă vreți o explicație pe bune a dezinteresului din partea lui Volo pe problema atragerii de fonduri, iat-o: existența banilor în buget reprezintă cea mai mare problemă a lui Volosevici. Neștiind cum să-i cheltuiască, primarul a reușit să blocheze Primăria. Deci, mai mulți bani înseamnă mai multe probleme! Vreți să-l doară capul mai tare?