

După doi ani în care ni s-a părut că, la fiecare şedinţă a Consiliului Local, asistăm la un blat ordinar, de ne venea să ne urcăm în ring şi să-i caftim pe (non)combatanţi, ne-am trezit de curând cu un meci cum ne-am dori să vedem cam o dată pe lună. Bursa era uriaşă: 40 de milioane de euro, numai bune de spart, în următorii doi ani, pe lucrări capabile să-l facă knock-out pe alegătorul care oricum abia se mai ţine pe picioare.
Tutunul nu dăunează chiar aşa de grav sănătăţii, cum se credea până acum. Am ajuns la concluzia asta fără ajutorul cercetătorilor britanici, care nu şi-au pus eprubetele la contribuţie. În curtea Spitalului Judeţean Ploieşti, secţia TBC, de lângă Obor, se fumează pe rupte. Păi, credeţi că pacienţii internaţi aici mai fumau, dacă era să le facă rău? Aşadar, în spital, sunt trataţi de diferite boli pulmonare, iar þigările de după tratament le fumează afară.
Inaugurarea podului cu patru benzi de la Tătărani a şocat. În locul soborului de preoţi, chemat, de obicei, la finalul lucrărilor făcute de mântuială, Mircea Cosma a convocat acum un echipaj de raliuri, de la care a furat ceva meserie inclusiv Micul Titiulescu de Aur al partidului, cel care va biciui caii putere ai partidului, la următoarele alegeri.
Asist uimit la revolta unor apărători ai libertăţii de exprimare vizavi de aşa-zisa lege a internetului, iniţiată de Olguţa Vasilescu. Colegi de breaslă alături de care fac parte din Convenţia Organizaţiilor de Media au sărit ca arşi, când au auzit de un astfel de proiect. Dincolo de impulsul de moment, pe care ţi-l declanşează reflexul de a te opune, ca jurnalist, oricărei forme de îngrădire a libertăţii de exprimare, cred că o astfel de lege este absolut necesară. Şi nu doar pentru a introduce între nişte limite ale bunului simţ violenţa de limbaj de pe internet, ci pentru a trata internetul, din acest punct de vedere, la fel ca celelalte mijloace de informare.
Are 100.000 de kilometri la bord şi vorbim aici despre un om, nu despre o maşină. Ioan Constantinescu are 60 de ani şi se pregăteşte pentru un maraton, la care va alerga când va împlini 100 de ani. Premiul, dacă va termina cursa, este de 100.000 de dolari. Şi ăsta e doar începutul.
Ştim, după interviul de săptămâna trecută, cu domnul Sorin Chivu, aveţi aşteptări mari. Ei bine, nu găsim de-ăştia în fiecare săptămână! În politică există şi oameni care ştie să vorbeşte, care ştie să citeşte şi chiar unii care ştiu să zică ”nu” (ptiu, aici ne-a ieşit acordul!). Şi, dacă vă spunem că persoane de-astea există la PDL, veţi spune că am luat-o razna. Colega Daciana Ilie, spaima politicienilor locali, singurul reporter care e în stare să repete de o sută de ori aceeaşi întrebare pentru a primi un răspuns, a discutat pentru azi cu domnul George Severin, senator PDL, pe care Roberta nu l-a dat afară din partid doar pentru a nu da la centru impresia că filiala Prahova e slabă şi vulnerabilă. Din ce-am înþeles noi, domnul Severin ştie că va fi dat afară, dar nu ştie când se va întâmpla asta. Daciana, ai legătura!
Cum aţi reuşit să nu vă dea afară din PDL, după ce aţi votat pentru moţiunea de cenzură?
Nu am făcut nici un efort în acest sens, a fost decizia sau non-decizia până acum a conducerii partidului. În momentul în care am luat decizia să votez pentru moţiune, m-am aşteptat să se ia împotriva mea măsurile statutare. Oricum, timpul nu este trecut.
Să înţeleg, din această afirmaţie, că vă aşteptaţi să fiţi exclus din partid?
Ţinând cont de prevederile statutului şi de faptul că am declarat clar că voi continua afirmarea ideilor mele în sensul de până acum, e posibil.
V-a văzut mama la televizor şi mi-a zis că v-aţi cam schimbat discursul. Faţă de felul în care vorbeaţi la adresa guvernului înainte şi imediat după dezbaterea moţiunii de cenzură, v-aţi îndulcit, aşa, criticile la adresa Guvernului.
Atenţie, eu nu am criticat în nici un moment Guvernul. Eu am criticat lipsa măsurilor economice. Nu cred că a fost o îndulcire, pentru că eu nu am criticat Guvernul înainte, doar am spus că lipsa măsurilor economice duce la caducitatea măsurilor adoptate, pentru că sunt incomplete.
Alegeţi un cuvânt care ar caracteriza şedinţele de la PDL Prahova: plictiseală, distracţie, enervare.
Nu am participat, în ultima vreme, deci îmi este greu să aleg acest cuvânt. Nu mai ştiu care este atmosfera.
Care era, atunci?
Vreţi să repetaţi cuvintele?
Plictiseală, distracţie, enervare.
Nici unul din ele.
Atunci caracterizaţi într-un cuvânt atmosfera de la şedinţele de partid ale PDL Prahova.
Ăăă….
Două cuvinte, trei cuvinte, poate e un fenomen complex…
Să spunem tensiune şi aşteptare.
Două - trei cuvinte cu care aţi caracteriza-o pe Roberta Anastase?
Un lider eficient.
Pe Emil Boc?
(Câteva secunde de linişte) Un lider sacrificat.
Pe Florin Anghel?
Nu comentez.
Nu se poate! Ce aveţi cu domnul Anghel? Sau ce are dânsul cu dumneavoastră?
Deci, eu nu am nimic cu dânsul. Nu cred că am făcut vreo afirmaţie la adresa dânsului care să dea senzaţia că aş avea ceva cu el. Ce afirmaţii face dânsul la adresa mea îl privesc.
Eraţi prieteni, într-o perioadă...
Am fost prieteni vreo 20 de ani.
Şi? Aşa importantă e politica?
Nu comentez. Despre relaţia cu domnul Anghel eu nu fac comentarii.
Are vreo legătură cu interesele de la conducereea Spitalului Municipal Câmpina?
Nu fac comentarii legate de domnul Anghel. Am spus şi o repet. Eu nu am interese legate de spital. Cel mult, să-mi fac injecţiile când am nevoie.
Şi sunteţi mulţumit de ce e acolo?
Am spus public, nu.
Haideţi să revenim la PDL, deşi şi vorbind despre domnul Anghel tot despre PDL vorbeam, e drept, conjunctural. E geloasă soţia că mergeţi la partid şi ascultaţi de altă femeie?
În nici un caz. De altfel, din ce am făcut rezultă că nu prea sunt ascultător.
Mai ascultător sunteţi acasă decât la partid?
Absolut.
Cât de mult v-a ajutat să ajungeţi candidat din partea PDL la parlamentarele din 2008 faptul că eraţi proprietarul unui post de televiziune şi al unui ziar?
Cred că destul de mult. Pentru că asta îmi asigurase o notorietate şi eram destul de bine cunoscut în zona Câmpina.
Mă sfătuiţi să fac şi eu chestia asta, poate ajung senator?
O să vă pot spune asta la sfârşitul mandatului. Dacă veţi vedea că nu o să mai candidez din nou, înseamnă că nu vă sfătuiesc.
Nu, nu nu... Întrebarea era dacă mă sfătuiţi să-mi fac şi eu un post de televiziune, un ziar...
În cazul ziarului, deja l-am închis, iar postul de televiziune este aproape în aceeaşi situaţie. Deci, în condiţiile actuale de criză, dacă nu practici stilul de presă care se bazează, să spunem, pe şantaj, e foarte greu să menţii un grup de presă, în special într-un oraş mic.
Că tot a ajuns discuţia la şantaj şi la felul în care se face presă, ce părere aveţi despre strategia de apărare a CSAT-ului, care include presa la capitolul vulnerabilităţi?
Sunt persoane care confundă ideea de presă liberă cu propaganda.
Să înţeleg că-i acuzaţi pe unii dintre foştii colegi din presă?
Mă refeream la cei care au introdus acel paragraf în strategia de apărare.
Deci, cine e de vină, presa ori CSAT-ul?
Presa nu este perfectă, face şi ea extrem de multe greşeli, în special printr-o radicalizare care îi afectează profund obiectivitatea, dar în acelaşi timp greşeala mare aparţine celor care au introdus acel punct în strategie, pentru că libertăţile presei nu se dau, ele există. Afirmaţia că presa ca instituţie poate duce la vulnerabilităţi la adresa siguranţei naţionale este o gravă eroare. Nu mai spun că există instituţii sub control parlamentar, de exemplu CNA-ul, care au rolul să verifice în ce măsură posturile de televiziune şi radio aplică legea. Deci, în consecinţă, eu cred că această implicare a presei este o mare, mare eroare.
Aţi primit oferte de la alte partide?
Da!
De la cine şi cum au încercat să vă convingă?
Mulţumesc, nu. Spectrul politic nu este chiar atât de larg în România, ca să fie nevoie să le enumăr. Le-am răspuns: sunt încă membru PDL şi nu are rost să discutăm nimic acum. Le-am mulţumit pentru atenţie.
Cum au încercat să vă convingă?
Nu a încercat nimeni să mă convingă. Discuţiile au fost dacă sunt interesat de o discuţie. Şi am spus că sunt membru PDL.
V-aţi recuperat investiţiile din campanie? Oamenii de pe Valea Prahovei au arătat nişte cântare, nişte radiouri...
Nu am dat nici un cântar, radiouri într-adevăr am dat, dar erau de o valoare restrânsă, mică şi marcate cu sigla partidului, deci erau absolut legale. Eu nu am dat cântare. Pentru cântare, întrebaţi-i pe alţii.
Aţi recuperat investiţia în radiouri?
Dacă cineva consideră costurile dintr-o campanie ca o investiţie din care doreşti să recuperezi ceva, aici este într-adevăr tragedia despre care trebuie să vorbim. Costurile au fost suportate şi de mine şi de către familie, am mai fost şi ajutat, dar nu există ideea de a recupera ceva. Sunt nişte costuri asumate, dacă vrei să-ţi faci sau nu activitatea de parlamentar. Nu te obligă nimeni. Cine face ca să recupereze figurează pe lista celor cu mari contracte publice, ceea ce cred că nu este cazul cu mine.
Aveţi viitor în PDL? Aşa cum vedeţi acum partidul şi cum vă cunoaşteţi pe dumneavoastră. Aveţi viitor în partidul ăsta?
Vă pot da un singur răspuns: am întrebări doar în legătură doar cu prezentul meu în PDL. Deja viitorul mi se pare o problemă ceva mai îndepărtată.
Proprietarul acestei căruţe n-a mai avut bani să-şi cumpere şi cal, nici măcar în leasing, fiind refuzat pe bandă rulantă de bănci, dar şi de cămătarii acreditaţi.

La ce concluzie vor ajunge experţii de la Bucureşti, chemaţi de Volosevici să verifice calitatea asfaltărilor din ultimii cinci ani?