Dar nu cred că trebuie să ai un al şaselea simţ pentru a vedea că PDL va avea soarta PNŢ-CD-ului pe care l-a înghiţit. Revenind la Bădescu, deşi eu nu suport traseismul politic, văd mutarea lui drept o urmare firească a efectelor uninominalului. Partidul candidatului va conta din ce în ce mai puţin. Roberta spune că plecarea lui Bădescu e o notă bună pentru PDL. Bădescu zice că:
 

Eşti omul interesului personal!
Da, e adevărat. Pun pe primul loc interesul familiei mele. Copilul şi soţia sunt cele mai importante lucruri din viaţa mea. Aşa gândeşte, în opinia mea, orice om normal la cap. Asta nu înseamnă că nu am bun simţ şi onoare şi că nu acţionez, ca senator, pentru oamenii care m-au ales. De-aia am făcut acest pas. Dacă nu-mi păsa, rămâneam la putere.

Te-ai scos la licitaţie! De la cât s-a plecat cu preţul?
Întreab-o pe Roberta Anastase, că ea ştie tot şi ea are întotdeauna dreptate.

Nu ţi-a dat partidul bani, de-aia ai plecat!
M-am amuzat teribil, când am citit asta! Ca să fie clar, eu am dat bani la partid, nu partidul mi-a dat mie, iar în privinţa banilor plecaţi de la partid, negri sau albi, întreab-o tot pe Roberta, ea conduce această filială. Despre bani poţi să-l întrebi şi pe taică-su, dacă ea nu e disponibilă. Îl găseşti pe bulevard, la Conpet.

Nu, serios, ce face partidul cu banii? Că văd că nu vrea să dea la nimeni! Ba ştim că ia de la mulţi!
Probabil că sunt duşi pe undeva pe-afară, nu ştiu. Îi strâng pentru zilele negre care vor urma. Serios vorbind, e drept că auzim zilnic de milioane de euro care se îndreaptă spre buzunarele unora din PDL. Probabil că, dacă pensiile şi salariile nu ar fi tăiate, în disperarea lor, oamenii ar trece şi peste asta.

Cum e la PDL? Dictatură? E rea tovarăşa educatoare? Îi bate pe-ăia care nu sunt cuminţi? Ţi-ai luat-o vreodată?
Nu-i place să fie contrazisă. Calcă în picioare statutul partidului, pentru că aşa vrea ea şi pentru că, iată, i se permite. Este terorizată de ideea că ar putea pierde şefia partidului, că i s-ar putea întâmpla acelaşi lucru pe care ea i l-a făcut Paulei Ivănescu, motiv pentru care are pretenţia să controleze tot. În rest, ameninţă pe toată lumea cu puşcăria, cu procuratura, cu băieţii de la serviciile de informaţii. Încet, dar sigur, oamenii din PDL Prahova se vor convinge că doamna vorbeşte mult şi cunoaşte destul de puţin.

Nea Cornel vine la şedinţe? Vă notează în carnet?
Cu mine nu s-a întâmplat, eu nu l-am văzut la şedinţe. Dar nea Cornel nu vine la partid. Te cheamă la el, dacă are ceva să-ţi comunice. Dar întâlnirea cu nea Cornel costă. Nu te poţi duce pe bulevard prost îmbrăcat. 

Care-i ierarhia acum în partid? Roberta, Volosevici şi mai cine? Dobre?
Triunghiul încrederii, mai exact oamenii pe care-i controlează sută la sută şi de care Roberta nu se teme, este acesta pe care l-ai enunţat. Câteodată este
prins la mijloc şi George Ionescu, atunci când interesele organizatorice o cer. Unda verde sau, mă rog, violet acum, vine însă întotdeauna de la El lider maximo, Corneliu Anastase. Sfetnici sunt destui, dar nu din interiorul partidului. Cât despre prefect, trăieşte dilema ilegalităţii non-stop.

Cum se împart funcţiile? Întotdeauna mi-am dorit să văd o împărţeală de-asta!
După cum vor domnul şi doamna Anastase. Ei fac jocurile.

Ce calităţi trebuie să aibă cei care primesc joburi de la partid? Cei care se angajează la Conpet, de pildă.
Să fie membri de partid, să fie docili, nu neapărat inteligenţi, asta e o calitate care mai degrabă nu se caută, dar să înjure abitir orice om care contestă autoritatea familiei Anastase. Nu e vorba de toţi, desigur, pentru că s-au strecurat şi oameni capabili în partid.

De ce l-ai făcut pe Volosevici primar? Îţi e ruşine?
Mai avem doi ani şi scăpăm, greul a trecut. Nu ştiu cât de mult a contat sprijinul meu, nu l-aş maximiza, pentru că a fost vorba de o anumită conjunctură atunci, dar regret că nu am reuşit să-l citesc pe Volosevici în timp util. Din nefericire, atât în cazul lui Volosevici, cât şi în cazul Robertei, tinereţea nu s-a dovedit a fi o calitate. Asta şi pentru că cei doi nu au condus în viaţa lor alţi oameni, nu au avut suficiente responsabilităţi. Urlând, ţipând şi ameninţând oameni nu poţi conduce un oraş, un partid, o instituţie la nivel înalt. Mai devreme sau mai târziu eşti deconspirat, iar lumea îşi dă seama că eşti doar un impostor. Incompetenţa e ca uleiul, iese întotdeauna la suprafaţă.

De ce nu face nimic primarul? Trebuie să ştii, că doar ai fost consilierul lui! Ce probleme are?
Primarul s-a dovedit a fi doar un foarte bun recitator. Ţine minte foarte bine bancuri, poante, dar habar nu are ce înseamnă administraţie, habar nu are să se poarte într-un colectiv ca şef. Ce-i mai grav e că nu îşi recunoaşte carenţele şi nu încearcă să înveţe sau să adune în jurul său oameni care ştiu meserie. E şi greu să se întâmple acest lucru, pentru că un lider adevărat nu îşi înjură angajaţii, nu-i face proşti şi nu-i dă afară din cinci în cinci minute, în funcţie de derapajele nervoase pe care le are. Ce nu înţeleg foştii mei colegi e că nu e ruşine să recunoşti că nu ştii şi nu e o ruşine să ceri sfaturi. Ştii vorba aia cu fudulia.

Dar Roberta de ce ar fi de acuzat?
E simplu, Roberta a vândut Ploieştiul, a vândut toată Prahova, de fapt. În timp ce la Arad, Cluj, Piatra Neamţ, Suceava şi alte judeţe din ţară s-au făcut drumuri, s-au
construit săli de sport, s-au izolat termic locuinţe, s-au făcut parcuri, patinoare, locuri de joacă, ea nu a avut decât o grijă: să salute costisitoarea venire a lui Prigoană la Ploieşti, să omoare toate firmele din Prahova, sugerând condiţii aberante la întocmirea caietelor de sarcini. Asta după ce firmele locale au sprijinit serios şi necondiţionat PDL-ul. Nu poţi să-i vinzi pe cei care te-au trimis în Parlament, pe cei care te-au făcut primar, pe cei lângă care te lauzi că trăieşti. E vorba de bun simţ.

Roberta ameninţă în comunicatul dat. Spune că nu vrea să vorbească mai mult, deocamdată.
Metode învăţate pe vremea cealaltă. Să le vorbească miilor de pensionari pe care-i transporta la biserici spunându-le, cu mâna pe icoană, că va avea grijă de ei. Să le spună dascălilor şi medicilor care au fost alături de ea în campaniile electorale că se pot duce să aibă grijă de copiii noştri cu pantalonii rupţi în fund. Nu mi-e frică de Roberta Anastase, de Andrei Volosevici sau de nea Cornel. Au dovedit ceea ce sunt: întâmplări nefericite, capete ce vremelnic sunt puse sub pălării prea mari şi pe care istoria nici măcar nu le va reţine. Cât despre vorbit, cât despre dezvăluiri, nu sunt tipul de om care să-i iau în braţe şi să mă arunc cu ei în groapa cu rahat. Să se ascundă ei liniştiţi acolo.

O groapă anume?
Nu, era o figură de stil. Dar, pentru că tot ai adus aminte de gropi, şi ăsta e un subiect frumos. Despre gropile de care ai scris în ultima lună, despre afacerile cu reziduuri petroliere, mafia petrolului, conducte, obiceiuri din Câmpina, facem alt interviu, promit.