După doi ani în care ni s-a părut că, la fiecare şedinţă a Consiliului Local, asistăm la un blat ordinar, de ne venea să ne urcăm în ring şi să-i caftim pe (non)combatanţi, ne-am trezit de curând cu un meci cum ne-am dori să vedem cam o dată pe lună. Bursa era uriaşă: 40 de milioane de euro, numai bune de spart, în următorii doi ani, pe lucrări capabile să-l facă knock-out pe alegătorul care oricum abia se mai ţine pe picioare.
Tutunul nu dăunează chiar aşa de grav sănătăţii, cum se credea până acum. Am ajuns la concluzia asta fără ajutorul cercetătorilor britanici, care nu şi-au pus eprubetele la contribuţie. În curtea Spitalului Judeţean Ploieşti, secţia TBC, de lângă Obor, se fumează pe rupte. Păi, credeţi că pacienţii internaţi aici mai fumau, dacă era să le facă rău? Aşadar, în spital, sunt trataţi de diferite boli pulmonare, iar þigările de după tratament le fumează afară.
Inaugurarea podului cu patru benzi de la Tătărani a şocat. În locul soborului de preoţi, chemat, de obicei, la finalul lucrărilor făcute de mântuială, Mircea Cosma a convocat acum un echipaj de raliuri, de la care a furat ceva meserie inclusiv Micul Titiulescu de Aur al partidului, cel care va biciui caii putere ai partidului, la următoarele alegeri.
Asist uimit la revolta unor apărători ai libertăţii de exprimare vizavi de aşa-zisa lege a internetului, iniţiată de Olguţa Vasilescu. Colegi de breaslă alături de care fac parte din Convenţia Organizaţiilor de Media au sărit ca arşi, când au auzit de un astfel de proiect. Dincolo de impulsul de moment, pe care ţi-l declanşează reflexul de a te opune, ca jurnalist, oricărei forme de îngrădire a libertăţii de exprimare, cred că o astfel de lege este absolut necesară. Şi nu doar pentru a introduce între nişte limite ale bunului simţ violenţa de limbaj de pe internet, ci pentru a trata internetul, din acest punct de vedere, la fel ca celelalte mijloace de informare.
Are 100.000 de kilometri la bord şi vorbim aici despre un om, nu despre o maşină. Ioan Constantinescu are 60 de ani şi se pregăteşte pentru un maraton, la care va alerga când va împlini 100 de ani. Premiul, dacă va termina cursa, este de 100.000 de dolari. Şi ăsta e doar începutul.
Vă anunţam săptămâna trecută că directorul parcului Constantin Stere a aprobat achiziţionarea unui număr de opt camere de luat vederi, care au costat 10.000 de lei, adică o sută de milioane de lei vechi. Din bani publici, evident. Camerele au fost montate la adăposturile pentru câini de la Parcul Bucov. Conform legii, achiziţia trebuia să urmeze nişte paşi. Şi, conform legii bunului simţ, cumpărarea din bani publici a unor lucruri ar trebui să aibă o finalitate, adică să fie utilă celor care plătesc. Am încercat să aflăm cum au fost cumpărate camerele şi care e rostul achiziţiei. Răspunsurile date de directorul Cuşetaru, mă scuzaţi, Cătălin Vlad, sunt, să fiu amabilă, speciale. Aşa cum este şi directorul Parcului Bucov, un tip certat cu şcoala, care a primit această funcţie drept recompensă pentru inscripţiile ”Cosma - comunistu” şi ”Savu - securistu” pe care le-a pus pe blocurile din Ploieşti. Trăiască partidul!
Alo! Domnul Cătălin Vlad?
Da!
Bună ziua! Daciana Ilie, pentru altPHel. Am si eu câteva întrebări, ca să nu mai fim acuzaţi că scoatem din context. Cine a avut ideea de a achiziţiona camerele de luat vederi care au fost montate la padocurile pentru câini?
A fost făcut un referat de către domnul doctor.
Care domn doctor?
Şefu’ adăpostului.
În care ce se arată?
Poftiţi?
În care se arată că? A fost făcut un referat. Vorbim de o achiziţie pe bani publici care a fost făcută în baza unui referat în care se arată că?
În care se arată că doreşte achiziţionarea unui sistem de supraveghere.
Aşa...
A adăpostului, nu ştiu pe dinafară referatul. Indiferent ce arată, există documente.
Şi?
Deci, nu pe vorbe.
Doreşte achiziţionarea pentru că....?
Pentru că nu ştiu pe deasupra referatul! Veniţi aici şi vă pun la dispoziţie, dacă doriţi.
Şi cine a aprobat?
Păi, cum este circuitul documentelor într-o instituţie?
Nu ştiu. Eu nu am fost director niciodată. Rolul meu este să întreb.
E, v-am spus, conform circuitului documentelor, un referat se duce pe la servicii, pe la achiziţii şi, într-un final, semnează directorul, nu?
Bun, deci dumneavoastră aţi fost de acord. Ce v-a convins să fiţi de acord cu această achiziţie?
Foarte multe reclamaţii care au venit nefondate.
Cum adică foarte multe reclamaţii care au venit nefondate?
Sigur că da!
Cum adică?
Vă ascult!
Cum adică foarte multe reclamaţii care au venit nefondate?
Da, doamnă, sunt nefondate pentru că, ăăă, anumite persoane, iubitori de animale care fac parte dintr-o asociaţie sau alta de iubitori de animale trimit, ăăăăă, note, înştiinţări, reclamaţii, către administraţie, către Primărie. Ajung la noi, dar, pe partea cealaltă, preşedintele sau alte persoane din aceeaşi fundaţie ne mulţumesc pentru modul în care ne desfăşurăm activitatea. Şi atunci noi ce să facem? Pe cine să credem? Şi cum să facem?
Cine are acces la imagini?
Avem foarte multă treabă şi stăm să ne ocupăm de a da răspunsuri acestor reclamaţii care nu au nici o bază.
Şi cine are acces la imagini?
Eu, personal!
Şi altcineva?
Altcineva nu, nimeni!
De ce?
De ce trebuie să aibă şi alţii?
Pentru că este o achiziţie publică!
E un sistem de supraveghere. Da? În cazul în care cineva cere, ăăă, o dată de exemplu, da?, să vadă ce s-a întâmplat sau dacă îmi vine o reclamaţie că s-a agresat un câine sau că, ăăă, a fost... nu mai ştiu ce s-a întâmplat acolo nu şi-a făcut treaba un, un angajat. Aflăm şi noi, scoatem datele stocate, le verificăm şi ştiţi mai departe.
De unde aţi cumpărat şi care a fost modalitatea legală prin care aţi făcut achiziţia?
Prin cerere de ofertă.
Da? Câte firme au fost?
Trei firme, cred. Nu ştiu sigur să vă spun. Achiziţiile s-au ocupat.
Care achiziţii?
Doamnă! Serviciul de achiziţii!
Din cadrul?
Din cadrul Administraţiei Parcului Memorial Constantin Stere.
Dar dumneavoastră ştiţi ce se întâmplă acolo, că văd că ce scrie în referat nu ştiţi, cine a câştigat, câte firme au fost, nu ştiţi. Ce salariu aveţi dumneavoastră?
Da’ de ce mă întrebaţi ce salariu am?
Pentru că sunteţi plătit din bani publici.
V-am mai trimis o dată, la cererea dumneavoastră, salariul pe care îl am.
Nu am primit nici până ziua de azi.
Faceţi o cerere la noi.
Am făcut.
Şi vă trimit scris ce salariu am.
V-aţi luat jucării pe bani publici?
Nu sunt jucării, doamnă. Haideţi să nu mai interpretăm. Vă rog frumos, da? Nu sunt jucării. Nu le-am luat pentu mine acasă şi nu mă joc eu acasă cu copiii.
Le-aţi luat pentru dumneavoastră personal la birou. Cât e de la dumneavoastră de la birou până la padocuri?
Sunt ale instituţiei, nu sunt ale mele, doamnă. Nu le-am luat pentru mine, acasă.
Câţi metri sunt de la dumneavoastră de la birou până la padocuri?
Cred că vreo 1.500.
E greu de mers până acolo? Ne trebuia o sută de milioane?
De ce să fie greu de mers?
Şi, atunci, la ce sunt bune camerele?
V-am şi explicat o dată.
Mai ziceţi-mi o dată, că nu am înţeles!
Nu, am spus, ce, sunt papagal să vă repet tot timpul sau cum?
Nu ştiu, dar nici noi nu suntem papagalii dumneavoastră.
V-am spus de 4-5 ori, v-am dat explicaţii o dată. De câte ori mă mai întrebaţi dacă vă mai răspund încă o dată la acelaşi lucru?
Păi, nu ştiu, până când ne lămuriţi.
Deci până când vreţi să auziţi ce vreţi dumneavoastră.
Nu! Tot ceea ce spuneţi înregistrăm, ca să nu mai spuneţi că scoatem din context.
Eee! Scrieţi dumneavoastră ce? Oricum veţi scrie numai ce doriţi.
Eu am văzut nişte înregistrări în care ziceaţi că să le vedem pe internet. O achiziţie din bani publici trebuie să aibă o finalitate, o utilitate pentru public.
Doamnă, haideţi să vă explic ce se întâmplă. Sunt pe internet, sunt pe internet transmise deoarece distanţa de la adăpostul de animale până aici este
foarte mare şi nu se poate realiza prin cablu.
Ziceţi-mi şi mie numele sitului!
Nu sunt pe site, cum să fie pe site?
Vă spun eu, internetul înseamnă o chestie care poate fi folosită de mai multă lume. În cazul pe care mi l-aţi explicat dumneavoastră, se numeşte intranet.
Nu, internet, nu intranet!
Bine! Cum am şi eu acces la imagini?
Nu aveţi!
PS Special pentru fanii fără număr, fără număr ai domnului director, vă punem la dispoziţie şi "failul"!
Proprietarul acestei căruţe n-a mai avut bani să-şi cumpere şi cal, nici măcar în leasing, fiind refuzat pe bandă rulantă de bănci, dar şi de cămătarii acreditaţi.
PDL Prahova, alimentat cu bani negri de mafia petrolului! (930)
Zeci de mii de tone de combustibil au trecut neaccizate prin Vama Ploieşti! Şi hoţiile continuă! (868)
Poporul se pregăteşte să preia puterea (858)
Dragostea e mare, în Consiliul Local Ploieşti (602)
Tata lu' Sava-deputatul e tata lu' Inspectoratul de Stat în Construcţii Prahova! (35)
Rãzboiul religios de la Baba Ana (33)
Acţiunea ”Troleibuzul” a reuşit! Şpaga pedelistă e plătită de ploieşteni (20)
La doctorul Predescu, şeful cardiologilor de la Judeţean, trebuie să mergi doar dacă eşti sănătos tun! Dacă nu, rişti să te ia şi la bătaie! (19)
La ce concluzie vor ajunge experţii de la Bucureşti, chemaţi de Volosevici să verifice calitatea asfaltărilor din ultimii cinci ani?