

După doi ani în care ni s-a părut că, la fiecare şedinţă a Consiliului Local, asistăm la un blat ordinar, de ne venea să ne urcăm în ring şi să-i caftim pe (non)combatanţi, ne-am trezit de curând cu un meci cum ne-am dori să vedem cam o dată pe lună. Bursa era uriaşă: 40 de milioane de euro, numai bune de spart, în următorii doi ani, pe lucrări capabile să-l facă knock-out pe alegătorul care oricum abia se mai ţine pe picioare.
Tutunul nu dăunează chiar aşa de grav sănătăţii, cum se credea până acum. Am ajuns la concluzia asta fără ajutorul cercetătorilor britanici, care nu şi-au pus eprubetele la contribuţie. În curtea Spitalului Judeţean Ploieşti, secţia TBC, de lângă Obor, se fumează pe rupte. Păi, credeţi că pacienţii internaţi aici mai fumau, dacă era să le facă rău? Aşadar, în spital, sunt trataţi de diferite boli pulmonare, iar þigările de după tratament le fumează afară.
Inaugurarea podului cu patru benzi de la Tătărani a şocat. În locul soborului de preoţi, chemat, de obicei, la finalul lucrărilor făcute de mântuială, Mircea Cosma a convocat acum un echipaj de raliuri, de la care a furat ceva meserie inclusiv Micul Titiulescu de Aur al partidului, cel care va biciui caii putere ai partidului, la următoarele alegeri.
Asist uimit la revolta unor apărători ai libertăţii de exprimare vizavi de aşa-zisa lege a internetului, iniţiată de Olguţa Vasilescu. Colegi de breaslă alături de care fac parte din Convenţia Organizaţiilor de Media au sărit ca arşi, când au auzit de un astfel de proiect. Dincolo de impulsul de moment, pe care ţi-l declanşează reflexul de a te opune, ca jurnalist, oricărei forme de îngrădire a libertăţii de exprimare, cred că o astfel de lege este absolut necesară. Şi nu doar pentru a introduce între nişte limite ale bunului simţ violenţa de limbaj de pe internet, ci pentru a trata internetul, din acest punct de vedere, la fel ca celelalte mijloace de informare.
Are 100.000 de kilometri la bord şi vorbim aici despre un om, nu despre o maşină. Ioan Constantinescu are 60 de ani şi se pregăteşte pentru un maraton, la care va alerga când va împlini 100 de ani. Premiul, dacă va termina cursa, este de 100.000 de dolari. Şi ăsta e doar începutul.
Nu ştim voi, dar noi am avut o săptămână de rahat. Adică, am început vinerea trecută, cu ameninţările venite într-un ritm mai susţinut decât cel cu care ne-am obişnuit, din partea reprezentanţilor infractorilor despre care tot scriem. Am continuat discutând cu tot felul de incompetenţi pe care PDL i-a pus în funcţii, la deconcentrate, pentru a-i proteja pe infractorii care dau bani la partid. Apoi am aflat că nu balastul e afacerea de bază la gropile de la marginea Ploieştiului şi ne-a pus capac când chiar ni s-a confirmat că un pârlit cu patru clase a ajuns să fie, în Cacaoland, mai presus decât orice autoritate a statului. Deci, suntem chiar nervoşi! Iar dacă citiţi aceste rânduri, înseamnă că nu ni s-a făcut o ofertă serioasă pentru revista asta de doi lei şi suntem încă pe-aici!
Aţi văzut gropile, deja toată presa a preluat subiectul scos la lumină de noi, nu mai e nimeni care să nu ştie că, în trei comune vecine cu Ploieştiul, un nene bronzat, de la Călăraşi, a făcut, în baza unor promisiuni de vânzare, şapte gropi imense, pe care le-a golit de balast şi apoi le-a abandonat, fără să mai încheie actele cu ţăranii care au rămas cu două găuri, una pe teren şi alta în buzunare. Cele mai bune imagini tot noi le-am făcut, în colaborare cu colegii de la Prahova TV, iar ele pot fi văzute pe net, la www.patraru.ro! Ce s-a întâmplat de săptămâna trecută până acum vă vom povesti azi. Mai întâi, joi noapte, colega Oana Stoica, de la Prahova TV, nu a putut să doarmă decât cu gândul că ar fi avut ocazia să fie caftită de nişte brute echipate cu bâte, pe care le-a văzut din elicopterul cu care a zburat pe deasupra dezastrului ecologic de la marginea Ploieştiului. Aşa că vineri dimineaţă s-a prezentat la gropi, unde a fost abordată imediat de băieţii cu bâte, care i-au cerut numărul de telefon de la prima întâlnire şi au urmărit-o până la o benzinărie, unde-i dăduse întâlnire domnul Nacu, şeful săpătorilor ilegali. A rezultat o convorbire constructivă, Oana plecând destul de abătută că n-a fost bătută, să aibă ce s-arate la ştirile de seară.
”Nacu: Dar în partea ailaltă aţi fost? Aţi întrebat la firma aia acolo?
Oana: Ştiu, dânşii spun că au autorizaţii... numai dumneavoastră nu aveţi. Staţi puţin să vă explic. Iniţial aţi avut o altă firmă, cea cu Metal aşa...
Nacu: Da...
Oana: V-au dat amendă, v-au dat încetarea activiţăţii şi v-aţi făcut o altă firmă. V-au dat amendă, v-au dat încetarea activităţii?
Nacu: Da...
Oana: Şi dvs. continuaţi să lucraţi!
Nacu: Sunt proprietar...
Oana: Aşa...
Nacu: ...şi fac ce vreau cu banii mei. E proprietate privată. Dacă cumpăraţi ceva, nu sunteţi proprietar?
Oana: Depinde ce fac cu proprietatea aia...
Nacu: Da, dar sunteţi proprietar? Dar, pe timpurile astea, pe criza asta, tu creezi o sută de locuri de muncă? Cine poate să creeze o sută de locuri de muncă?
Oana: Aşa este, aveţi dreptate...
Nacu: Bun... Am fost controlat de Garda Financiară!
Oana: De Garda de Mediu!
Nacu: Da, de Garda de Mediu, am toate procesele verbale, vi le arăt! Vreţi să vi le arăt?
Oana: Păi, le-am văzut la Garda de Mediu!
Nacu: Bun, am o firmă care se ocupă de autorizaţii de mediu, de exploatare, am plata făcută, e firmă de la dumneavoastră, din Ploieşti, totul e legal. Şi mi-au zis de la Gardă, de la ANRM: ”Domn’e, e treabă de o săptămână, două. Mă lăsaţi să lucrez? Domn’e, lucrezi pe barba matale.” Deci, suntem oameni, nu suntem tâlhari, se eliberează aviz...
Oana: Puteţi să spuneţi asta pe cameră?
Nacu: Dar de ce să spun eu? Să mă vadă pe mine o ţară de sărăcii?
Oana: O să apară ce spune Garda de Mediu, o să apară ce spune ANRM, ce spune Poliţia, mai puţin ce spuneţi dumneavoastră.
Nacu: Nu-mi trebuie mie autorizaţii, eu am dreptul la asta. Sunt proprietar, nu fur... nu am nimic de ascuns, am aviz de însoţire, factură, angajaţi pe firmă, tot ce trebuie. Nu facem noi nebunii.
Oana: Domnul Popescu, de la Garda de Mediu, spune că nu aveţi dreptul!
Nacu: Cu Garda de Mediu rezolv eu, că Popescu e coleg cu mine la partid!”
Că aşa se fac afacerile ştim de la un alt NACU,
cel doar poreclit aşa, după produsul petrolier pe care-l face şi care se numeşte NAC. Acest comportament este tipic celor care beneficiază de protecţia unui partid.
L-am întâlnit la scursurile din PSD, între 2000 şi 2004, la Ploieşti chiar până în 2008, acum îl întâlnim la pedelişti. De ce ar lua un partid bani de la astfel de oameni e foarte simplu de explicat. Întâi pentru că sunt mulţi şi apoi pentru că sunt negri. Excursia organizată de PDL Prahova, sâmbăta trecută, de 1 Mai, la Palatul Parlamentului, unde au mers 5.000 de prahoveni, a costat cel puţin 1,7 miliarde de lei vechi. Aceste sume nu apar decontate în contabilitatea partidului, cheltuielile fiind făcute la negru. Putem da alte zeci de exemple care demonstrează, dincolo de orice dubiu, că partidul aflat acum la putere foloseşte banii negri în exces. Cadourile făcute de 1 şi 8 Martie de tovarăşa educatoare Roberta Anastase şi cei 300.000 de cozonaci şi tot atâtea sticle de vin, produse distribuite de Paşte de către PDL, în Prahova, reprezintă, de asemenea, cheltuieli neevidenţiate oficial. E vorba de sponsorizări, vi se va spune. Dar ce firmă face asemenea favoruri, fără să ceară ceva în schimb? Primeşte fie bani, fie alte favoruri. Pe care pedeliştii le satisfac din plin. Dar să revenim la gropile noastre. Autorităţile se miră ca vitele,
uitându-se ca la poarta nouă la camerele de luat vederi ale televiziunilor centrale, puse în mişcare de ancheta noastră. Şeful Gărzii de Mediu, Ştefan Popescu, pare, aşa cum am scris şi data trecută, complet idiot. Omul a descoperit stupefiat că Bulai a făcut şapte gropi în zonă, fără să aibă vreo autorizaţie dintre cele solicitate. Deci, trebuie felicitat pentru perspicacitate.
Prins într-un dezarmant moment de sinceritate, un tip de la Autoritatea Naţională pentru Resurse Minerale, intervievat de Realitatea TV (vedeţi, pui de moguli, noi vă spunem numele, nu furăm, ca voi, subiecte, fără să precizăm sursa), spune: ”Din punctul de vedere al ANRM-ului, nu ne vine să credem!”. Poliţia spune, prin Sorin Oprea, că are un dosar aproape finalizat, pe linie economică. Ce face prefectul Adi Dobre? Un comandament! Ştiţi cum se spune, atunci când vrei să îngropi o problemă, faci o comisie. Ce comandament, domnule Dobre? De ce? Nu aveaţi, încă din anul 2009, în derulare, acţiunea cu nume de cod ”Balastiera 2”? Nu trebuia să funcţioneze? În loc să luaţi măsuri împotriva vinovaţilor, dumneavoastră faceţi un comandament alcătuit din cei care sunt în culpă pentru ceea ce s-a întâmplat? Ce să decidă ei? Că nu e nimeni de vină pentru gropile care au distrus ecosistemul?
Continuarea materialului o găsiţi doar în ediţia tipărită, pentru care, nu-i aşa, domnule Popescu, s-au tăiat o grămadă de copaci. Ştim, suntem nişte nenorociţi!
Proprietarul acestei căruţe n-a mai avut bani să-şi cumpere şi cal, nici măcar în leasing, fiind refuzat pe bandă rulantă de bănci, dar şi de cămătarii acreditaţi.

La ce concluzie vor ajunge experţii de la Bucureşti, chemaţi de Volosevici să verifice calitatea asfaltărilor din ultimii cinci ani?