

După doi ani în care ni s-a părut că, la fiecare şedinţă a Consiliului Local, asistăm la un blat ordinar, de ne venea să ne urcăm în ring şi să-i caftim pe (non)combatanţi, ne-am trezit de curând cu un meci cum ne-am dori să vedem cam o dată pe lună. Bursa era uriaşă: 40 de milioane de euro, numai bune de spart, în următorii doi ani, pe lucrări capabile să-l facă knock-out pe alegătorul care oricum abia se mai ţine pe picioare.
Tutunul nu dăunează chiar aşa de grav sănătăţii, cum se credea până acum. Am ajuns la concluzia asta fără ajutorul cercetătorilor britanici, care nu şi-au pus eprubetele la contribuţie. În curtea Spitalului Judeţean Ploieşti, secţia TBC, de lângă Obor, se fumează pe rupte. Păi, credeţi că pacienţii internaţi aici mai fumau, dacă era să le facă rău? Aşadar, în spital, sunt trataţi de diferite boli pulmonare, iar þigările de după tratament le fumează afară.
Inaugurarea podului cu patru benzi de la Tătărani a şocat. În locul soborului de preoţi, chemat, de obicei, la finalul lucrărilor făcute de mântuială, Mircea Cosma a convocat acum un echipaj de raliuri, de la care a furat ceva meserie inclusiv Micul Titiulescu de Aur al partidului, cel care va biciui caii putere ai partidului, la următoarele alegeri.
Asist uimit la revolta unor apărători ai libertăţii de exprimare vizavi de aşa-zisa lege a internetului, iniţiată de Olguţa Vasilescu. Colegi de breaslă alături de care fac parte din Convenţia Organizaţiilor de Media au sărit ca arşi, când au auzit de un astfel de proiect. Dincolo de impulsul de moment, pe care ţi-l declanşează reflexul de a te opune, ca jurnalist, oricărei forme de îngrădire a libertăţii de exprimare, cred că o astfel de lege este absolut necesară. Şi nu doar pentru a introduce între nişte limite ale bunului simţ violenţa de limbaj de pe internet, ci pentru a trata internetul, din acest punct de vedere, la fel ca celelalte mijloace de informare.
Are 100.000 de kilometri la bord şi vorbim aici despre un om, nu despre o maşină. Ioan Constantinescu are 60 de ani şi se pregăteşte pentru un maraton, la care va alerga când va împlini 100 de ani. Premiul, dacă va termina cursa, este de 100.000 de dolari. Şi ăsta e doar începutul.
Ploieştiul e o mare groapă. În 2.000.000 de metri pătraţi de asfalt, avem, probabil, 4.000.000 de gropi. În aceste condiţii, şoferii ploieşteni care dau în gropi se întreabă de ce oare au fost atât de proşti să-l voteze pe Volosevici. Care iese, după doi ani de mandat, şi arată cu degetul spre Emil Calotă şi firmele pesediste care au nenorocit oraşul cu lucrări proaste. ”Să plece PSD-ul!”, strigăm noi, ca berbecii! ”Să vină PD-L-ul!”, strigă Volosevici, punând pe SEAP un caiet de sarcini pentru care, teoretic, ar trebui să dea explicaţii în faţa unui procuror. În acest timp, noi, şoferii, ne rupem maşinile, pe care nu ni le plăteşte nici Calotă, nici Volosevici, nici coana mare, Roberta Anastase, care-l mânuieşte pe-ăsta mic de l-am pus noi primar. Să moară PSD, să moară PD-L, să moară şi PNL, ca să fim echidistanţi!
Bă, noi vrem drumuri!
Ca să-nţelegem despre ce este vorba, trebuie explicat un pic sistemul. Ştim că ne adresăm unei nişe care se enervează când ne apucăm să explicăm treburi de-astea banale, dar vrem să atragem în nişa asta cât mai mulţi oameni din judeţul ăsta plin de hoţi.
Aşadar, în Prahova există câteva firme importante care se ocupă cu asfaltările. Pentru că au lucrat în Ploieşti şi până în anul 2008, aceste firme au fost considerate, unele pe bună dreptate, pesediste. În 2008, primarul Andrei Volosevici a primit bani de la unele dintre aceste firme, care au vrut astfel să-i arate viitorului primar că au intenţii bune şi că ele sunt cu oricine e la putere. Volosevici n-a zis nu la bani, ba chiar le-a promis asfaltatorilor că vor primi lucrări drept recompensă pentru sprijinul financiar consistent acordat când îi e mai greu politicianului, adică în campanie.
Licitaţia de anul trecut, anulată din motive de prostie
După alegeri, Volosevici i-a muls pe asfaltatori pentru interesele electorale ale PD-L, dar le-a dat şi ceva lucrări în schimb. În 2009, trebuia organizată o nouă licitaţie pentru repararea drumurilor. Volosevici a făcut-o, dar, aşa cum a făcut-o, a şi
anulat-o, deşi ofertele firmelor participante fuseseră deschise. Dacă s-ar fi adjudecat acest contract, probabil acum discutam despre fostul primar Volosevici, date fiind ilegalităţile cuprinse şi atunci în caietul de sarcini. Nu mai punem la socoteală faptul că pe consilierul personal al primarului, domnul Traian Bălaj, l-am găsit şi administrator la ATM Construct, firma clasată chiar pe prima poziţie, la licitaţia de anul trecut. După anularea acesteia, Volosevici s-a supărat pe drumari (care, culmea, ceruseră la CNSC adjudecarea licitaţiei, nu anularea ei!), dar a lucrat în continuare cu ei, recepţionând fără probleme lucrări.
Iarna a distrus însă drumurile din Ploieşti, care în 2009 nu au fost reparate cum trebuie, din cauza anulării licitaţiei. Astfel, aflat în cădere liberă în sondaje, primarul a aruncat în asfaltatori cu nişte zeci de mii de euro, cerând imposibilul din punct de vedere tehnic: plombe aplicate la -10 grade, pe zăpadă, care să fie garantate timp de şase luni. Una dintre firme chiar a refuzat să pună plombe în aceste condiţii, comunicându-i în scris primarului că nu poate să-şi bată joc de ploieşteni şi mai ales de banii lor, aşa cum procedează primarul.
Licitaţia de anul ăsta, anulată din motive de hoţie?
Cele mai mari firme, patru la număr, Star T&D, Baustrada, ATM Construct şi Cast Băneşti i-au şi scris lui Volosevici o scrisoare deschisă, evitând, pentru a nu-i da primarului din nou ocazia să dea vina pe ei pentru blocarea Ploieştiului, să conteste într-o primă fază noul caiet de sarcini, urcat pe SEAP de către municipalitate în urmă cu trei săptămâni. Băieţii l-au luat la sentiment pe Volosevici, dându-i de înţeles că ei nu vor contesta procedura dacă primarul îşi revizuieşte comportamentul şi pune nişte condiţii legale, care le-ar fi permis acestor firme să fie prezente la licitaţie. Desigur, primarul nu are de gând să facă aşa ceva, iar asta le-a comunicat reprezentanţilor asfaltatorilor chiar şefa primarului, tovarăşa Roberta Anastase, care a spus la o întâlnire, săptămâna trecută, că licitaţia poate fi contestată, dar că ”de data asta nu vă mai merge”. Ca şi cum şedinţele celor de la Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor s-ar ţine în livingul tovarăşei educatoare, la vila de la Valea Doftanei.
Logic, licitaţia trebuia contestată de cineva. Surpriză, gestul nesimţit, care nu a ţinut cont de ameninţările domnişoarei Anastase, a venit de la bucureştenii de la Tehnologica Radion. Aceştia, mult mai pragmatici, nu i-au trimis primarului o scrisoare deschisă în care să-i povestească, la sentiment, câte familii mănâncă de pe urma acestei afaceri, ci i-au demontat, punct cu punct, un caiet de sarcini făcut parcă intenţionat de angajaţii Primăriei pentru ca Volosevici să pară cel mai tăntălău jurist de pe faţa pământului. Dacă licitaţia precedentă a fost anulată din motive de prostie, asta trebuie anulată din motive de hoţie, pentru că, prin condiţiile aberante de calificare, Volosevici omoară concurenţa, negarantând în nici un fel calitatea lucrărilor, aşa cum urlă în declaraţiile pe care nu le mai ascultă nimeni. Explicăm!
Volosevici,
ilegal non-stop
În primul rând, municipalitatea nu ştie ce scoate la licitaţie. Pentru că, în anunţul de intenţie, publicat pe 13 februarie, scrie ”Lucrări de reparaţii şi întreţinere a străzilor din municipiul Ploieşti”, în timp ce pe anunţul de participare din 4 martie scrie ”Întreţinere, reparaţii şi modernizare străzi şi pasaje în municipiul Ploieşti”. E clar, e vorba de două chestiuni diferite. În aceste condiţii, iar asta e doar o chestiune de fond, caietul de sarcini nu mai are cum să stea doar 36 de zile pe SEAP, ci 51. Mai mult, în anunţul de intenţie, care trebuie să fie întocmai cu anunţul de participare, dacă vrei să economiseşti 15 zile (zice legea, nu noi), se anunţă o valoare estimativă de 82 de milioane de lei, iar în anunţul de participare avem o valoare cuprinsă între 150 şi 210 milioane. La asta se adaugă multe alte anomalii, cum ar fi coduri diferite de lucrări între anunţul de intenţie şi cel de participare. Sau: în anunţul de intenţie, lucrarea este împărţită în loturi, în cel de participare loturile dispar. În anunţul de intenţie se vorbeşte despre trei operatori, în cel cadru, doar despre unul. Şi mai sunt altele pe care nu vi le mai spunem, pentru că nu avem atâta spaţiu şi e vorba de chestiuni tehnice. E simplu ca bună ziua că e o prostie, dar avocatul Volosevici înţelege pesemne mai greu.
Dar astea sunt, aşa cum am scris mai sus, chestiuni de formă. Dacă vă dăm cu fondul în freză, nu vă mai sculaţi de jos. De plâns sau de râs, depinde din ce unghi priviţi problema.
Chestiunile de fond sunt detaliate şi explicate chiar şi pe înţelesul edilului şef, în ediţia tipărită, pe care suntem siguri că a cumpărat-o deja de la chioşc şi a rupt-o de nervi, cum a făcut Jiji cu Gazeta Sporturilor. Sau o păstrează pentru ştersul geamurilor, dinainte de Paşte.
Proprietarul acestei căruţe n-a mai avut bani să-şi cumpere şi cal, nici măcar în leasing, fiind refuzat pe bandă rulantă de bănci, dar şi de cămătarii acreditaţi.

La ce concluzie vor ajunge experţii de la Bucureşti, chemaţi de Volosevici să verifice calitatea asfaltărilor din ultimii cinci ani?