

După doi ani în care ni s-a părut că, la fiecare şedinţă a Consiliului Local, asistăm la un blat ordinar, de ne venea să ne urcăm în ring şi să-i caftim pe (non)combatanţi, ne-am trezit de curând cu un meci cum ne-am dori să vedem cam o dată pe lună. Bursa era uriaşă: 40 de milioane de euro, numai bune de spart, în următorii doi ani, pe lucrări capabile să-l facă knock-out pe alegătorul care oricum abia se mai ţine pe picioare.
Tutunul nu dăunează chiar aşa de grav sănătăţii, cum se credea până acum. Am ajuns la concluzia asta fără ajutorul cercetătorilor britanici, care nu şi-au pus eprubetele la contribuţie. În curtea Spitalului Judeţean Ploieşti, secţia TBC, de lângă Obor, se fumează pe rupte. Păi, credeţi că pacienţii internaţi aici mai fumau, dacă era să le facă rău? Aşadar, în spital, sunt trataţi de diferite boli pulmonare, iar þigările de după tratament le fumează afară.
Inaugurarea podului cu patru benzi de la Tătărani a şocat. În locul soborului de preoţi, chemat, de obicei, la finalul lucrărilor făcute de mântuială, Mircea Cosma a convocat acum un echipaj de raliuri, de la care a furat ceva meserie inclusiv Micul Titiulescu de Aur al partidului, cel care va biciui caii putere ai partidului, la următoarele alegeri.
Asist uimit la revolta unor apărători ai libertăţii de exprimare vizavi de aşa-zisa lege a internetului, iniţiată de Olguţa Vasilescu. Colegi de breaslă alături de care fac parte din Convenţia Organizaţiilor de Media au sărit ca arşi, când au auzit de un astfel de proiect. Dincolo de impulsul de moment, pe care ţi-l declanşează reflexul de a te opune, ca jurnalist, oricărei forme de îngrădire a libertăţii de exprimare, cred că o astfel de lege este absolut necesară. Şi nu doar pentru a introduce între nişte limite ale bunului simţ violenţa de limbaj de pe internet, ci pentru a trata internetul, din acest punct de vedere, la fel ca celelalte mijloace de informare.
Are 100.000 de kilometri la bord şi vorbim aici despre un om, nu despre o maşină. Ioan Constantinescu are 60 de ani şi se pregăteşte pentru un maraton, la care va alerga când va împlini 100 de ani. Premiul, dacă va termina cursa, este de 100.000 de dolari. Şi ăsta e doar începutul.
Dragostea e în aer la Ploieşti, oraşul în care nu poţi să te piteşti, dar nici să te giugiuleşti ca lumea. Nu tu un cinema, că Volo a zis că nu-l mai vrea pe ăla din centru, că nu poate să mute biblioteca „Nicolae Iorga” acolo (ca să vedeţi ce scenarii avea omul în cap!), nu tu un concert, hai nu un concert, dar măcar o piesă, fie ea şi de teatru, nimic nu-ţi face cu ochiul, în tristeţea asta de oraş. N-ai decât două variante: să te lipeşti de-un geam, la o masă improvizată dintr-un local aglomerat (sunt şi multe!), sau să dai o tură prin, hai să-i spunem ca în titlu, mall.
Propretarii ăstuia se dădură peste cap să facă ceva special pentru un weekend asemenea, aşa că au agăţat de tavan nişte decoraţiuni de mare angajament, în formă de inimioare. Propretarii de magazine, care abia mai respiră pe praful ăsta, au lipit în geamuri reduceri lângă reducerile de sezon, doar-doar se mai împiedică vreun gură cască şi îşi scapă portofelul în dreptul casei de marcat. Senzaţia e însă la parter, unde a fost amenajat un fel de chioşc al dragostei, unde se vând următoarele produse de mare senzaţie: inimă roşie, din plastic, la 10 lei; inimă roşie din pluş, cu mesajul „Te iubesc!”, la 12 lei; inimă roşie din pluş, cu mesajele „Tu eşti iubita mea” şi „Tu eşti iubitul meu”, la 14 lei; inimă roşie din pluş, cu mesajul „Îţi dau inima mea, ai grijă ce faci cu ea!”, la 24 de lei.
N-am întrebat, dar probabil că pentru cei care-şi exprimă sentimentele cu mai multă uşurinţă şi mai multe cuvinte, deci pentru ele, se vindeau şi pilote roşii, în formă de inimă, care obligă practic la îmbrăţişări îndelungi pe timpul nopţii, dacă nu vreţi să vă îngheţe picioarele...
Proprietarul acestei căruţe n-a mai avut bani să-şi cumpere şi cal, nici măcar în leasing, fiind refuzat pe bandă rulantă de bănci, dar şi de cămătarii acreditaţi.

La ce concluzie vor ajunge experţii de la Bucureşti, chemaţi de Volosevici să verifice calitatea asfaltărilor din ultimii cinci ani?