

După doi ani în care ni s-a părut că, la fiecare şedinţă a Consiliului Local, asistăm la un blat ordinar, de ne venea să ne urcăm în ring şi să-i caftim pe (non)combatanţi, ne-am trezit de curând cu un meci cum ne-am dori să vedem cam o dată pe lună. Bursa era uriaşă: 40 de milioane de euro, numai bune de spart, în următorii doi ani, pe lucrări capabile să-l facă knock-out pe alegătorul care oricum abia se mai ţine pe picioare.
Tutunul nu dăunează chiar aşa de grav sănătăţii, cum se credea până acum. Am ajuns la concluzia asta fără ajutorul cercetătorilor britanici, care nu şi-au pus eprubetele la contribuţie. În curtea Spitalului Judeţean Ploieşti, secţia TBC, de lângă Obor, se fumează pe rupte. Păi, credeţi că pacienţii internaţi aici mai fumau, dacă era să le facă rău? Aşadar, în spital, sunt trataţi de diferite boli pulmonare, iar þigările de după tratament le fumează afară.
Inaugurarea podului cu patru benzi de la Tătărani a şocat. În locul soborului de preoţi, chemat, de obicei, la finalul lucrărilor făcute de mântuială, Mircea Cosma a convocat acum un echipaj de raliuri, de la care a furat ceva meserie inclusiv Micul Titiulescu de Aur al partidului, cel care va biciui caii putere ai partidului, la următoarele alegeri.
Asist uimit la revolta unor apărători ai libertăţii de exprimare vizavi de aşa-zisa lege a internetului, iniţiată de Olguţa Vasilescu. Colegi de breaslă alături de care fac parte din Convenţia Organizaţiilor de Media au sărit ca arşi, când au auzit de un astfel de proiect. Dincolo de impulsul de moment, pe care ţi-l declanşează reflexul de a te opune, ca jurnalist, oricărei forme de îngrădire a libertăţii de exprimare, cred că o astfel de lege este absolut necesară. Şi nu doar pentru a introduce între nişte limite ale bunului simţ violenţa de limbaj de pe internet, ci pentru a trata internetul, din acest punct de vedere, la fel ca celelalte mijloace de informare.
Are 100.000 de kilometri la bord şi vorbim aici despre un om, nu despre o maşină. Ioan Constantinescu are 60 de ani şi se pregăteşte pentru un maraton, la care va alerga când va împlini 100 de ani. Premiul, dacă va termina cursa, este de 100.000 de dolari. Şi ăsta e doar începutul.
De azi, puteţi semna petiţia pentru tragerea la răspundere a primarului vinovat de starea drumurilor din oraş, care s-ar fi putut numi „Nu suntem proşti, pur şi simplu, sunt prea multe gropi!”. Se numeşte însă "Petiţie privind sancţionarea pe cale legală a primarului Ploieştiului, Andrei Volosevici, vinovat pentru starea drumurilor din Ploieşti!" şi poate fi găsită la adresa www.petitiionline.ro.
Da, da, ar răspunde înnebunit Dan Ioniţă, de la ADPP, deşi bănuim că-i un pic obosit după ziua asta infernală, în care NU şi-a pus angajaţii să facă oraşul lună în calea micuţului Boc! Nu e însă vorba de o bară verticală, lucioasă şi alunecoasă, la care să danseze lasciv, cu o coajă de banană în cap, edilul şef. Nu e vorba nici de bara aia în care tot dă primarul Volosevici, de fiecare dată când încearcă să facă ceva în oraş, ci de bara la care s-a pregătit să evolueze ca avocat, pe vremea când nu-i băga nimeni în cap că are stofă de prim gospodar al oraşului.
Ne-am gândit la o petiţie, după ce am luat în calcul varianta că suntem noi proşti şi d-aia dăm toată ziua în gropi, iar ploieştenilor chiar e posibil să le placă slalomul printre cratere. Cum însă e un sport destul de costisitor, suntem încrezători că vom strânge cel puţin câteva mii de semnături, care să legitimeze o acţiune fără precedent. Suntem tare curioşi: oare va avea curaj primarul Volosevici să se lase pe mâna avocatului cu acelaşi nume? Evident, dacă avocatul Volosevici va accepta să-l apere pe primarul cu acelaşi nume...
Semnaţi aici!
Mai aveţi nevoie de motivaţie? Luaţi de aici!
Proprietarul acestei căruţe n-a mai avut bani să-şi cumpere şi cal, nici măcar în leasing, fiind refuzat pe bandă rulantă de bănci, dar şi de cămătarii acreditaţi.

La ce concluzie vor ajunge experţii de la Bucureşti, chemaţi de Volosevici să verifice calitatea asfaltărilor din ultimii cinci ani?