În mai, 2008, era campanie electorală. Iar noi scriam în ziar despre corupția de la nivelul administrației Ploieștiului și despre cum va rezolva toate problemele un avocățel pe atunci simpatic. Acum, suntem din nou în campanie. Iar noi suntem tot aici, scriind despre corupția din administrație. În 2008, eram numiți pedeliști, slugi ale Robertei Anastase, acum suntem făcuți useliști. Ceea ce ne confirmă că ne facem bine treaba. Un singur lucru s-a schimbat. Nu vă mai spunem că o să vină unul care să rezolve problemele în interesul nostru, al ploieștenilor. Nu, votați ce vreți! Noi vă spunem doar că hoția, corupția și lipsa de transparență au fost duse de Volosevici la un nivel pe care nu-l credeam posibil.

Cum fură firma Rosal șase miliarde de lei, doar din spălatul străzilor

Despre hoțiile făcute de firma lui Silviu Prigoană (da, sigur, nu mai este a lui acum!) am scris de ne-a venit rău. Ne gândim să-i dăm în judecată pe toți procurorii din Prahova, pentru că nu s-au autosesizat în legătură cu cele relatate în presă. Nu este posibil ca presa să producă, în doi ani, atâtea dovezi clare privind furtul ordinar din banii publici, iar papagalii puși să vegheze la respectarea legii să zacă-n izmene, uitându-se în altă parte.

Ultima mare hoție a Rosal a fost depistată de Curtea de Conturi, care a ajuns un fel de profesor de educație fizică, pe care nu-l bagă nimeni în seamă în cancelarie. Cum fură la factură doamna Mirela Limboșeanu, care lucrează în același timp și la Rosal și la PDL? Păi, facturează cantități de gunoi și suprafețe spălate mult mai mari, pe care nu le acoperă. Știți toată tevatura cu deșeurile din construcții, din 2010. Banii sunt, bine-mersi, în buzunarele Rosal. Acum, se face o altă hoție. Cu apa. Da, cu apa. Rosal raportează ca spălată o anumită suprafață. Pe care o facturează. Logic, nimeni din primărie nu pune la îndoială ceea ce Rosal facturează, că nu-i nimeni tâmpit, să-și piardă locul de muncă. Mai bine la pușcărie, decât fără loc de muncă, nu? Ei bine, Curtea de Conturi a făcut o operație simplă. A calculat ce suprafață putea spăla Rosal, folosind apa pe care a plătit-o. Că doar Rosal nu spală străzile cu apă ciordită, nu? Și a rezultat că factura pe care Primăria Ploiești a plătit-o este cu șase
miliarde de lei, adică 150.000 de euro, frățică, mai mare decât trebuie. În stilul ăsta, vă dați seama cam ce sumă merge, anual, din toate operațiunile Rosal, în buzunarele familiei Prigoană și ale PDL? Pentru că de-aia a fost numită acolo Mirela Limboșeanu, ca să supravegheze și să taxeze cum se cuvine profiturile societății, în folosul partidului.

Vi-l mai aduceți aminte pe Volosevici, cum tuna el și fulgera împotriva celor de la Veolia, prin 2009, acuzându-i că nu își fac treaba, că umflă facturile și că se îmbogățesc pe pielea contribuabilului ploieștean? Ei bine, acum nu-l mai auziți, pentru că banii ăia circulă și prin buzunarele lui și ale PDL. De fapt, asta era problema. Un control la sânge la RASP ar băga în pușcărie mai mulți funcționari, între care sigur s-ar regăsi Răzvan Lungu și Cătălina Bozianu, trecuți de la PNL la PDL.

Prefectura Prahova l-a dat în judecată pe Volosevici

Volosevici este acuzat de prefect, care a înaintat o acțiune în contencios (o puteți vedea pe altphel.ro), că a eliberat nejustificat autorizații în regim de urgență, pentru mai multe lucrări din Ploiești. Desigur, este vorba de lucrări electorale, care nu au cum să fie executate cum trebuie, dintr-un motiv foarte simplu. Nu e timp. Nefiind timp, se dă rasol, la fel ca la anveloparea blocurilor. Și am văzut cu toții ce se întâmplă cu aceste lucrări. Trebuie refăcute, la scurt timp după inaugurare. Important este însă ca primarul să dea bine în campanie. În mod normal, omul ar trebui să fie dat în judecată pentru că-și face campanie din banii publici, pe care-i risipește în interes personal. Dar cine să facă asta, în România?

Și ce credeți că se va întâmpla dacă acțiunea prefecturii va fi un succes? Nimic, pentru că așa stau lucrurile-n țara asta, doar proștii respectă legea.

Andrei Volosevici este cercetat și pentru fals în acte, de către procurori, pentru documentația semnată pentru obținerea de fonduri europene la parcul vest, iar Curtea de Conturi l-a găsit deja vinovat de folosirea ilegală a banilor ploieștenilor. Acțiunile iresponsabile ale primarului pun în pericol chiar finanțarea echipei de fotbal FC Petrolul. Despre aceste subiecte, găsiți amănunte pe www.altphel.ro. Hai, liberare! AMR trei săptămâni!

Departamentul de Investigații

În urmă cu mai bine de un an, un grup de oameni de afaceri din Ploiești ni se adresa, prin intermediul unei scrisori pe care noi am publicat-o integral. Ziceau oamenii aceia că noi nici nu bănuim ce sunt în stare să facă, pentru ei și pentru partid, niște funcționari. Așa am aflat și noi că în județul Prahova familia Pârvan face legea. Că domnul Irinel Dragoș Pârvan era, atunci, director coordonator la Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă, iar soția sa, Ana Maria Pârvan, inspector șef adjunct relații de muncă, la Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova. Amândoi, membri marcanți ai PDL și propuși, ca și alții, pentru aceste funcții, de prefectul Adrian Dobre. De fapt, dacă analizăm nițel prestația senzațională a acestui Dobre, avem o imagine clară a misiunii lui, la Prefectura Prahova: aceea de a pune tot felul de șarlatani în funcții importante, pentru a îndeplini ordinele venite de la partid. Vă aduceți aminte de Cornel Costea, de la Vama Ploiești? Propus, recomandat și dus de mână la București de către Dobre, căruia nu i s-a întâmplat nimic după arestarea vameșului șpăgar. Este că numai în România se poate întâmpla așa ceva? Chiar dacă vă apucă o senzație de vomă, când vă gândiți la gândacii pedeliști, mai abțineți-vă nițel.

Revenim la ce publicam noi mai demult. Dragoș Pârvan, în cadrul procesului de exterminare a funcționarilor publici incomozi, a desființat Centrul de formare profesională care funcționa în cadrul AJOFM, lucru care s-a petrecut cu acordul ANOFM București, al cărei președinte accepta toate nesăbuințele acestui mic dictator. Să mănâncă și gura lui ceva, nu? Ei bine, activitatea de formare profesională a șomerilor a fost preluată de firma familiei Pârvan, Dragma Consulting S.R.L. Decodarea e clară. ”Drag” de la Dragoș, ”ma” de la Ana Maria, că suna prost ”Dragam”.

Familia Pârvan, complice cu prefectul Adrian Dobre

Relatăm din scrisoarea primită la redacție: ”Revolta societății civile la abuzul săvârșit de Pârvan Dragoș a schimbat tactica acestuia de a face formare profesională pe firma S.C. Fax Media Consulting S.R.L. care aparține unei vechi colaboratoare în afaceri, pe nume Balș Rodica.

De altfel, pe site-ul AJOFM Prahova sunt afișate informații cum că instituția statului organizează cursuri de formare profesională cu S.C. Fax Media Consulting, o minciună agreată de președintele ANOFM și de prefectul județului Prahova, prieten bun cu Dragoș Pârvan. Cursanții sunt convinși că beneficiază de diplome din partea AJOFM Prahova și nu din partea altei firme. Oare organele abilitate verifică sumele de bani care rulează prin firma Fax Media Consulting S.R.L.?

Ana Maria Pârvan, soția afaceristului Pârvan, prin funcția pe care o deține și prin manevre dolosive amenință angajatorii că, dacă nu trimit la cursuri inspectorii de resurse umane, aceștia nu vor mai putea funcționa la compartimentele respective și nu vor mai putea face înscrisuri în carnetele de muncă. Amenință angajatorii că vor urma controale drastice din partea ITM-ului, dacă nu trimit personal la cursuri. Legislația privind carnetele de muncă a fost abrogată și aceste documente nu mai sunt utilizate, vechimea în muncă reprezentând stagiul de cotizare existent în aplicația informatică de la Casa de Pensii. Mai mult, profitând de protecția prefectului Dobre Adrian, cei doi soți Pârvan au încheiat contracte de muncă cu Fax Media Consulting, deși sunt funcționari publici și statutul funcționarului public interzice cumulul de funcții. Contractele celor doi sunt înregistrate la ITM Prahova cu nr. 1168524/05.10.2010 și 1177596/05.10.2010 și comunicate în Registrul electronic de evidență a salariaților. Domnul Pârvan Dragoș îndeplinește funcția de consilier formare profesională, timp de opt ore pe zi. Nu cumva această funcție este incompatibilă cu cea deținută la AJOFM Prahova? Oare după opt ore de muncă la AJOFM Prahova, în funcția de director executiv, mai poate lucra opt ore la Fax Media Consulting? Credeți că doamna Pârvan Ana Maria poate lucra și ea opt ore la Fax Media Consulting, după alte opt ore la ITM, în funcția de inspector șef adjunct? Cu siguranță că activitatea domniilor lor la instituțiile statului (pentru care sunt plătiți din bani publici) este zero, fiind alte persoane care suplinesc cu succes locul lor, în așa fel ca instituțiile statului să funcționeze. Din statele de plată ale firmei Fax Media Consulting constatați că familia Pârvan câștigă lunar aproape 20.000 lei. Desigur, dacă veți urmări declarațiile de avere ale celor doi funcționari publici, pentru anul 2010, care vor fi postate pe site-ul instituției, se va constata că activitatea prestată din cursuri de formare profesională organizată prin S. C. Dragma Consulting S.R.L. este impresionantă.”

După apariția acestui material, care probabil a fost trimis nu doar la noi, dar numai noi l-am publicat, organele de anchetă s-au apucat de treabă. Adică, procurorii DNA au ridicat de la sediile ITM și AJOFM documentele indicate mai sus. Nu știm ce s-a întâmplat cu dosarul, iar noi am uitat să ne mai interesăm de el. Oricum, am fi făcut-o degeaba, pentru că nimic nu se putea mișca, până zilele trecute, în Prahova, fără semn de la tovarășa educatoare. Despre cum comandă Roberțica serviciile vă vom povesti în curând, dar nu acum, în campanie, să se spună că o facem ca să-i ajutăm pe ăștia de la USL.

Cât și unde a cotizat familia Pârvan și ce fac ăștia de la DNA!

Bârfele circulă rapid, în instituțiile statului. Iar despre mafia cursurilor de formare profesională se știe prea bine, la nivelul autorităților. Totul a
fost autorizat, în ultimii patru ani, potrivit unor surse din sistem, de tatăl Robertei Anastase, don Cornelone, pe care Dragoș Pârvan nu a ezitat să-l invoce la fiecare discuție în contradictoriu cu angajații. Care susțin că Pârvan s-a lăudat nu o dată cu banii pe care i-a dat ”sus” pentru cele două posturi, ocupate de el și de soție. Acuzațiile de la care DNA a pornit un dosar sunt grave. ”Este firesc ca această familie care face afaceri pe banii statului să aibă nevoie de bani, atât timp cât domnul Pârvan se vaită că postul lui și cel al soției l-au costat 60.000 lei? Suma de 30.000 lei, așa cum a spus domnul Pârvan, a fost dată unui domn Coleșiu, iar alți 30.000 lei au fost dați pentru a o susține în ocuparea postului pe doamna Pârvan”, se mai arată în scrisoarea pe care am primit-o la redacție.

Și noi suntem curioși să aflăm ce conțin lucrările depuse la ANOFM București și Inspecția Muncii București, atunci când s-a făcut numirea lor pe post?

Ne-am adresat DNA Ploiești, în încercarea de a afla ce se mai întâmplă cu acest dosar, pentru că am auzit despre negocierile pe care soții Pârvan le au cu alte partide, pentru a-și rezolva situația. Ni s-a răspuns prompt, cum că nu există o cauză pe tema asta la DNA Ploiești. O fi la DNA București? Pentru că, din interior, am aflat că toate actele legate de acest caz au fost cerute de procurorii DNA și puse la dispoziție. S-o fi închis deja dosarul, cu NUP? Ne-ar fi spus cei de la DNA Ploiești, nu?

Vă reamintim că, pentru chestiuni mai mărunte, domnul Botiș și-a luat-o rău de tot peste botic! Desigur, va urma, că acum avem ce dezvolta!

Departamentul de Investigații

„Vreau şi eu să-ţi declar ceva grav, pentru că văd că eşti de la presă”, mi-a zis doamna din poză, în timp ce mă învârteam prin comună în scopuri
neclare. „De Biblie vreau să-ţi vorbesc şi îi mulţumesc Domnului că am ocazia să-mi spun şi eu oful”, a precizat femeia, înlăturând bănuiala că e vorba de violatorul comunei, care nu s-ar ridica la nivelul aşteptărilor. M-a privit în ochi şi mi-a spus: „Mamă, vreau să mă ajuţi să transmitem un mesaj important către toată lumea. Cel mai mare pericol e să se citească Biblia de la cap la coadă. Din păcate, am căzut mii de ani în capcana asta şi ne-am zăpăcit de tot, după cum se vede cu ochiul liber”. Regreta că n-a apărut în presă acum vreo 40 de ani cu acest mesaj şi poate că aşa am fi reuşit să evităm dezastrul. Cred că a observat că e ceva în neregulă cu privirea mea pierdută şi a încercat să explice mai clar: „Mi-am dat seama de asta când am încercat şi eu s-o citesc de la un capăt la altul. Efectiv, m-a dat peste cap. Ţin minte şi acum că, după ce am trecut de capitolul 1, eram deja pierdută. Mă uitam ca proasta şi nu înţelegeam nimic din ce citesc acolo. Culmea e că n-am putut să mă opresc şi am continuat. Când am ajuns la jumătate, am realizat că sunt complet proastă. Practic, nu înţelesesem nimic şi nu era clar unde era Dumnezeu, cine erau sfinţii ăia care tot apăreau şi aşa mai departe. Aveam ceaţă pe ochi”.  Când şi-a dat seama că s-a zăpăcit de tot, doamna s-a oprit: „Atunci am realizat că e ceva în neregulă şi că nu asta e calea care trebuie urmată”.

Ghid practic “Cum trebuie citită Biblia”

Treptat, a realizat cum se citeşte Biblia şi de ce a fost scrisă, practic, cu picioarele, ca să nu mai vorbim că n-are nici poze prea multe. „A fost scrisă intenţionat aşa, ca să nu se înţeleagă nimic din ea şi cei care o citesc să fie aiuriţi. Ai văzut cât de uşor se citeşte un roman şi cât sens are? E o poveste, care are început şi sfârşit. De ce Biblia e aşa grea? Vă spun eu: mai marii lumii vor să ne zăpăcească de tot şi să ne conducă mai uşor. Odată ce ai citit Biblia, eşti complet pierdut, pentru că ai senzaţia că eşti prost şi că nu înţelegi nimic. De aceea, parcă ţi se pare normal să ţi se spună ce trebuie să faci”. Nu e însă totul pierdut şi, ca să nu ne tâmpim, nici măcar nu trebuie să aşteptăm să apară filmul cu Biblia: „Trebuie citită pe versete. Aşa se face, dacă vreţi să nu ajungeţi nişte legume. Adică trebuie să-ţi iei din ea ce-ţi trebuie, citatul care ţi se potriveşte. Eu, de exemplu, am o carte cu recomandări de versete, în funcţie de problemele pe care le am. Mă uit acolo şi mă duc în Biblie exact la pagina la
care am treabă. Citesc versetul cu învăţătura lui şi asta e tot”. M-a rugat s-o las să reformuleze un pic avertismentul iniţial: „Nu citiţi Biblia ca pe un roman, pentru că e făcută în aşa fel încât să vă zăpăcească de cap. Cine i-a dictat-o lui Moise a avut un interes ascuns”. Am lăsat-o însă tot tristă, pentru că era sigură că e prea târziu.

Biblia şi lipsa de alcool

Am încercat să aflu şi părerea altor oameni din sat şi am început cu o tanti, care mi-a explicat clar: „Biblia nu tâmpeşte. Eu am citit-o de patru ori şi vreau să mă apuc iar. Pe mine mă destinde”. Un tip cu chelie a adă-ugat: „Eu am citit-o în armată şi m-a ajutat să-l descopăr pe Dumnezeu. De atunci, n-am mai pus gura pe alcool”. O mamaie cu ochelari tip „fund de sifon” n-o citise, dar era sigură că nu are cum să tâmpească: „Eu ştiu că e făcută de mari preoţi ai lumii. Nu cred eu că sunt scrise prostii acolo”. A fost rândul unei doamne bisericoase să se indigneze: „Biblia nu tâmpeşte pe nimeni. E scrisă mai complicat, dar, dacă eşti atent, înţelegi ce-a vrut să spună Iisus, pentru că n-o scria el la mişto”. Sigur a scris-o după ce a înviat şi nu cred a făcut-o doar ca să se dea mare. Când să trag concluzia că Biblia nu tâmpeşte, am dat peste doamna Aurelia, care mi-a spus: „Numai neplăceri am avut din cauza Bibliei. Am pierdut pământ din cauza ei”.

Aşadar, va urma.

Răzvan Anghelescu

Mai mulți taximetriști care se tem al dracului de tare că vor rămâne fără licență ne-au vizitat la redacție și ne-au povestit cu lux de amănunte cum a decurs controlul efectuat de RAR, Poliție și OPC Prahova. Li s-au găsit nereguli minore, cum ar fi expirarea trusei medicale, apoi li s-a propus să li se dea doar avertisment, nu amendă, condiția fiind să dea jos de pe mașini autocolantele cu Iulian Bădescu. Disperarea e la cote maxime, așadar, în tabăra pedelistă. O rugăminte pentru cititori: încercați să îi filmați sau să le faceți poze celor care vin să vă amenințe sau să vă ofere bani ori bunuri, în schimbul votului. Trebuie dați pe mâna poliției, care sperăm să nu mai lucreze prea mult timp pentru PDL.

Zvonerul și Răspândacul

Dragoș Pătraru

Pe cât e de generoasă ideea organizatorilor, pe atât de inutilă rămâne în opinia subsemnatului, dacă în țara asta organului nu i se ordonă ridicarea cașchetei de pe ochi și împărțirea de amenzi. Dar amenzi, tăticule, să-l usture pe nesimțit și acolo unde soarele nu-i ajunge în zilele de grătar la iarbă verde, plus o pedeapsă cu adevărat importantă, care la noi lipsește: munca în folosul comunității. Fără posibilitatea de a scăpa de ea, asta îl va marca cu adevărat pe cocalarul/nesimțitul român, convins de cei doi neuroni din dotare că-n lumea lui în care se dă rotund se va face de rahat dacă va fi văzut prin parcuri strângând gunoaiele altora. El, care era atât de șmecher că nu și le strângea nici măcar pe ale lui…

Pe această cale, salut nu doar postarea Mihaelei, care se opune curentului cu talent și argumente la adresa letyourminddothewalking.blogspot.com.

Userul fiziologic

P.S.: Știu, numele blogului e imposibil!

„Hai, copii, hai, că se poate!”, se strigă pe mai multe voci către teren. Voci trecute prin viață, voci ale sexului cândva frumos și ale sexului odată tare. Partida începe alert, că-ntre 15 și 17 ani gândul de a câștiga bani din fotbal încă mai are urme sesizabile de entuziasm că totul a plecat de la jocul cu bășica din spatele blocului (că-n curtea școlii nu mai e voie, de ceva ani, decât în zilele de curs). „Băăă, criminaaalule!”, se aude iar, parcă pentru a marca primul tackling al unui mijlocaș mic, rău și blond, venit parcă de pe alte meleaguri, îndrăgostit de tackling, nu de dribling. Al doilea e considerat al cincilea de tribuna iritată, iar arbitrul, un hoț ordinar pentru că nu dă galbenul dorit din primele minute. Ce bine le-ar fi picat copiilor din cealaltă echipă să joace 11 contra 10! „Cățeii, așa intră cățeii”, comentează un tip suficient de bătrân, a cărui gură fără dinți mușcă regulat din nervii părinților echipei vizitatoare. Mai tineri, dar nu atât de tineri, aceștia zâmbesc amar, dau uneori din cap, dar nu răspund părului alb și neuronilor plictisiți. „Ai vântul din spate, Andrei, dă la poartă!”, strigă unul, dar moșul e pe fază: „…dar după meci!”.

Primul gol pică în poarta gazdelor, după ce portarul de 15 ani iese aiurea din poartă și e anticipat de un tip mult mai talentat decât frizerul la care a apelat pentru a se face remarcat. La 0-1, mamele se fac auzite. În special mama ei de minge și mama ei de treabă. Urmează o oră de “Fă preluarea ca lumea!”, “Hai, bă, treziți-vă!” și “Dă, băăă, stângaaa!”, până când toate părerile despre cum ar fi trebuit jucată partida sunt trimise în plasă din doi metri de un puști longilin, care o dăduse în bară și “în pizda mă-sii de șut” ceva mai devreme. E 1-1 și, cu cele două echipe egale la finalul celui de-al treilea meci jucat la turneul semifinal al juniorilor B, e nevoie de penaltiuri. Și de distonocalm. Primele patru lovituri nu trec de portari. „Futu-i mama mă-sii de treabă!” punctează șuturile gazdelor, iar tradiționalul „Bravo, bă, copile!”, paradele care mențin egalitatea. „Dă peste!”, „Dă tare, bă!” sau evidentul „O să pierdeți bă, cățeilor!” se aud de fiecare dată când un puștan advers ia mingea în mână și se îndreaptă către punctul cu varul pe care-l poartă și-n obraji. În cele din urmă, unul cedează. Gazdele sunt la turneul final, iar ei, căţeii, se întorc acasă, cu cozile între picioare. Părinții lor simt că a căzut cerul pe ei, mai precis, cerul cu numărul nouă, care a cedat sub greutatea părinților celorlalți, care urlă, țopăie în tribună și se îmbrățișează cu foc, spunându-și unii altora că erau siguri că așa se va termina. Logic, copiii lor sunt mai buni, iar jăvruțele meritau să piardă.

Ați urmărit cronica meciului de juniori dintre Viitorul Constanța şi Dinamo București, disputat la Ovidiu, la începutul săptămânii. Vorbele dintre ghilimele aparțin părinților. Cele fără ghilimele, autorului. Iar titlul absolut genial, unui domn sărit de 60 de ani, care a lucrat mult timp la Academia lui Liverpool nu doar cu copii, ci și cu părinții acestora…

Radu Baicu

Suntem înştiinţaţi mai întâi că, „la închisoarea militară din Braşov, se află arestaţi ofiţerii de administraţie: căpitanul Gogu Teodorescu, din Ploeşti, şi locotenentul Mahală, dela herghelia Jegalia”. Aşadar, cei doi ofiţeri aveau ca specialitate intendenţa, adică „arma” la care sunt prezente tentaţiile de a băga mâna în banii statului. La artilerie doar n-o să furi tunul sau, la infanterie, puşca din dotare. În schimb, la administraţie, cel mai adesea lucrezi direct cu banii.

Delapidatorul mai mic în grad, locotenentul Mahală, „este vinovat numai pentru suma de 200.000 de lei”. Ca să ne facem o idee asupra a ce însemnau cei „numai” 200.000 de lei, trebuie să spunem că un căpitan, cum era Gogu Teodorescu, avea o soldă lunară de circa 14.000 de lei. Amărâtul de locotenent „susţine că toţi aceşti bani i-a dat căpitanului Gogu. La rândul lui, Gogu tăgăduieşte”. Este greu de anticipat cum se va termina procesul şi ce pedeapsă vor primi vinovaţii. Până la aducerea inculpaţilor în faţa judecătorilor, ancheta are vădite caracteristici de caraghioslâc de mahala: „În timpul confruntărilor, amândoi vinovaţii s’au înjurat ca la uşa cortului. Adică, căpitanul a înjurat de mamă pe inferiorul locotenent şi locotenentul a pomenit numele bătrânii domnului căpitan”. Mai e de adăugat că „Instrucţia se face cu multă sârguinţă de către eminenţii ofiţeri d-nii: colonel Turbatu, prim comisar regal, şi căpitan P. Mi-hăilescu, comisar regal”. Un întreg balamuc: inculpaţii îşi zic măscări de mamele lor, sub privirile îngăduitoare ale unui anchetator pe nume Turbatu!

Dar asta nu-i totul. La penitenciarul militar din Braşov, deţinuţii o duceau la fel de bine ca în libertate: „Căpitanul Gogu, la închisoare, e tot acelaşi care era în libertate. E vesel, râde, spune la snoave. Ca distracţie: un ţintar, rişcă şi câte odată şi un pokeraş. Cei din anturaj se distrează de bufoneriile lui Gogu”.

Spre sfârşitul articolului, ne este rezervată surpriza: Gogu Teodorescu şi Mahală nu sunt singurii inculpaţi. „Principalul autor al fraudelor, administratorul căpitan Petrovici, se află arestat la BudaPesta”. Situaţia era complicată, extrădarea lui nu era chiar uşoară, pentru că: „statul maghiar a impus unele condiţii, ca numitul arestat să nu fie nici urmărit nici pedepsit pentru vreun delict politic”.

Partea română trebuie să acţioneze. „În sensul acesta, autorităţile româneşti vor înainta un chestionar – angajament pentru faptele de drept comun pentru care urmăresc pe Petrovici, precum şi chestiunile delictelor politice de cari nu trebuie să se atingă”. Gazetarul de la „Virtutea” face o mare greşeală scriind cum că „autorităţile româneşti vor înainta”. În stilul administrativ, un document „se înaintează” de la un for inferior unuia superior. Este evident că „autorităţile româneşti” nu puteau fi subordonate „statului maghiar”. Verbul corect este a transmite; aşadar, autorităţile româneşti vor transmite statului maghiar… etc.

N. Hristodorescu

Sute de mii de români au trecut prin școală fără să învețe ceva, tolerați de un sistem de învățământ neperformant. Ce caută domnul Mang la catedră? De ce colegii săi i-au fost complici și nu au spus nimic până acum despre lucrarea sa? Nu știau că e copiată? Ba știau foarte bine, dar au tăcut. Unii pentru că și ei au făcut la fel, alții de teamă, unii dintr-un spirit de colegialitate prost înțeles, alții pentru că nu-i interesează. Fiecare a avut motivul său. În învățământul românesc, odată intrat, nu trebuie să îți mai faci probleme de competență. Un strungar dă în fiecare zi examen. Dacă nu-i ies piesele și nu își face norma, e dat afară. Un profesor din România nu are această problemă. Oricât de tâmpit ar fi – iar unii se tâmpesc inimaginabil după niște ani -, ajunge să fie și publicat, nimeni nu îi mai contestă calitatea de profesor. Colegii îl acoperă, elevii nu au curaj să spună nimic, studenții vor doar să treacă anul și găsesc o soluție mai facilă să facă asta decât să conteste competența profului.

Distrugerea ierarhiilor bazate pe performanță nu este o chestiune nouă în România. Au perfecționat-o comuniștii, care conduceau milioane de oameni competenți prin teroare, folosindu-se de cretini sadea, capabili de orice, ca orice prost căruia-i dai putere. Suntem incapabili, după 22 de ani de libertate, să repunem lucrurile pe un drum normal. Ba, problemele se amplifică. Băsescu și PDL au reușit, în ultimii patru ani, să calce în picioare orice urmă de meritocrație. Promovarea prostiei, pentru un management mai facil al instituțiilor statului, a fost obiectivul principal al unui om bolnav. Cetățeanul T. Băsescu a distrus tot ce-a mai rămas din statul român. Acum, nimeni în România nu se mai raportează la legi, ci la partid. Nu contează ce școală ai, ce știi să faci, ce experiență ai, ce realizări profesionale ai avut, contează în primul rând recomandarea de la partid. Și, uite-așa, cu sprijinul găinilor, adică al celor care aleg să tacă, să înghită, să se uite în altă parte, găinarii ajung departe.

În perioada asta, în care deconcentratele fierb din nou, stau de vorbă cu zeci de oameni care nu mai suportă pe gâtul lor bocancul oamenilor trimiși de partid să conducă instituții. Guvernul Ponta are o șansă fantastică, în fața românilor cinstiți și competenți, care nu au păcălit pe nimeni, care au dat examene corecte, care au mers la școală, care au învățat meserie pe bune. Să-i schimbe pe proștii portocalii cu profesioniști. Cretinii numiți politic, care nu știu nici să mute trei hârtii într-o instituție, trebuie să plece. Problema este că, dacă în locul cretinilor de la PDL vin cretinii de la USL, nu am făcut nimic. Dau doar un exemplu. Auzeam, zilele trecute, că Nae Alexandri va trece la Conpet, în locul lui Dorin Tudora. Dacă așa vor sta lucrurile, atunci schimbarea asta nu face decât să aducă alți hoți la ciolan. Și nu știu dacă românii mai pot să suporte atâta umilință. Sper să nu mai poată.

Dragoș Pătraru

Să vă dau și eu o știre, nedemnă pentru site-ul clubului, dar importantă pentru așteptările unor ploieșteni de la clubul care promite să fie iar (și) al lor. Tot săptămâna asta, aproape de Constanța și de academia în permanentă construcție a lui „Hagi Danone”, Gică, pentru cei care-l iubesc, tot FC Petrolul nu a reușit să se califice la turneul final al juniorilor republicani B. Ăsta e un mod elegant de a spune că jucătorii sub 17 ani ai găzarilor s-au făcut de râs la Ovidiu. Au fost călcați în picioare de Dinamo, umiliți de Viitorul și, pentru că oricum nu mai conta, nu?, bătuți și de Iași. După trei meciuri în care rareori au legat câte trei pase, petroliștii au un bilanț nedemn nu doar pentru site-ul clubului, înscriind un singur gol și primind 13. Din acest lot, echipa de seniori nu poate lua vreo speranță în vară sau vreo certitudine peste un an sau doi. Asta e vestea proastă. Mă rog, una dintre ele, că am putea discuta de banii direcționați către sectorul juvenil, de funcționarea inutilă, în paralel, a două centre de copii și juniori, de antrenori și iar de manager, dar avem și vești bune.

De afară, după zeci de rateuri, pot veni împrumut și jucători ca Younes Hamza sau Vasili Hamutovski. De la Cluj, după luni de așteptare, poate sosi cu o armată de fotbaliști Florian Walter, așa cum poate să și plece peste alte câteva luni. Dar să rămân totuși la veștile bune. Petrolul s-a salvat de la retrogradare. Asta e tot ce contează, în fond. Deși, chiar asta e tot ce contează?

Radu Baicu