D-l Goe, mamiţica, mam’mare şi tanti Miţa, la Primăria Ploieşti

03.02.2012

Nu există oraş fără monumente.Un soldat cu puşca la picior, un erou cu sabia în mână, un bust ce tinde să devină anonim sau doar un vultur cu crucea în cioc, ceva tot există în fiecare oraş, oricât de mic şi de neînsemnat ar fi pentru geografia planetei. Statuile unui oraş sunt un simbol al identităţii sale şi o dovadă a memoriei sale. Reprezintă conştiinţa de sine a locuitorilor săi, respectul faţă de propriul lor destin şi responsabilitate faţă de propria lor devenire. Statuile unui oraş vorbesc despre trecut, dau măsura prezentului şi încurajează viitorul.Statuile înseamnă certitudine. Dovedesc ceva foarte important, poartă un mesaj care se înţelege imediat şi se ţine minte mult timp, despre oameni şi despre evenimente, despre destin. Oraşele, ca şi oamenii, au un destin al lor. Statuile unui oraş dau o idee despre civilizaţie şi despre moralitatea oamenilor. Civilizaţia înseamnă arta de a trăi toţi la un loc, moralitatea înseamnă capacitatea de a crea individual şi a administra împreună. Suntem morali în măsura în care suntem capabili de creaţie şi de administraţie – de la relaţiile interumane şi până la instituţiile publice, de la instrumentele şi serviciile de necesitate cotidiană şi până la marile modele şi valori spirituale perene. Statuile unui oraş dovedesc un fapt de stabilitate şi atestă adevărul că pe-acolo oamenii nu au umblat cu cortul în spate.

Ca oricare altă urbe de pe mapamond, Ploieştiul are şi el statuile sale. Se aude prin târg că anul acesta va fi împodobit cu una nouă. E vorba despre un ansamblu monumental Caragiale, ce va fi amplasat, cică, în buricul târgului, în locul Statuii Libertăţii, care, după restaurare, urmează a fi aşezată în rondul de la Catedrala Sfântul Ioan. Dacă n-o fi doar un zvon… Primăria a încredinţat lucrarea (probabil că în urma unui concurs) sculptorului sătmărean Radu Ciobanu, o celebritate, se spune, în materie de monumente de for public. Îmi amintesc că, în 1997, când a fost dezvelită statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul, macheta şi proiectul au fost puse din vreme în dezbatere publică. Deşi costul proiectului de acum este de 800.000 de lei nou-nouţi şi cât se poate de publici, mult mai secretoşi, actualii edili n-au prea oferit opiniei publice datele oficiale pe care avea tot dreptul să le afle, din moment ce se face o cheltuială de la buget – cum a ajuns comanda la Radu Ciobanu (care a mai făcut bustul lui Toma Socolescu din faţa Halelor), care a fost componenţa juriului, cum arată macheta, unde va fi amplasată lucrarea, ce costuri presupune, din ce surse vor fi cheltuiţi banii etc., astfel încât ploieşteanul află şi el ce poate pe cont propriu, de la unul, de la altul…

Aşa am aflat şi eu, de ici, de colo, cam cum va arăta ansamblul monumental, care „va cuprinde patru personaje adulte şi un copil, o bancă şi un felinar de epocă, toate realizate din bronz. Personajul aşezat pe bancă va fi Ion Luca Caragiale. Celelalte personaje din ansamblul monumental vor fi personajele din «D-l Goe», respectiv D-l Goe, mamiţica, mam’mare şi tanti Miţa”, explicaţia fiind atribuită de media prin care a circulat chiar sculptorului Ciobanu. Minunat prilej pentru ca ziarelesă comită acest haz nebun involuntar: „D-l Goe, mamiţica, mam’mare şi tanti Miţa, în faţa primăriei din Ploieşti”. Noi ştiam viceversa, stimabile, că se zgâiesc la noi dinăuntru.

(Va urma)

M. Ghiţă Mateucă