Despre cum îl protejează în continuare sistemul pe Sorin Blejnar, care nu poate fi pedepsit, pentru că ştie prea multe! (l)

12.08.2011

Un raport al Curţii de Conturi din 2009 arată cum se fac, în România, sub protecţia instituţiilor statului, afacerile cu produse petroliere. Cei care cred că recenta arestare a lui Attila Racz, despre care se spune că ar fi unul dintre oamenii de bază ai lui Sorin Blejnar, ar putea să ducă la căderea şefului ANAF se înşală. Blejnar ştie prea multe, Blejnar a cotizat prea sus, pentru a putea fi sancţionat. Cei care vor să-l schimbe trebuie să-l roage să se dea la o parte. În aceste condiţii, şefului ANAF i se pregăteşte o frumoasă retragere la Curtea de Conturi, undeva în toamna acestui an. Orice altă variantă a fost exclusă de adevărata Regină! Vă vom demonstra, începând de astăzi, că afacerile ilegale cu petrol sunt, de fapt, coordonate de cei care deţin puterea politică şi controlează instituţiile sta-tului. Deci, ar fi bine ca în perioada următoare să nu vă mai afişaţi cu noi!

Anul 2008. Un om de afaceri al cărui denunţ complet se află în posesia noastră şi îl găsiţi pe www.altphel.ro – după ce a fost făcut la dosarul care se află, de atâta timp, în lucru, la DNA – face o sesizare care a tot apărut pe internet, pe care am mai publicat-o şi noi. Numele omului de afaceri, cu care am stat de vorbă din nou, zilele trecute, rămâne deocamdată secret, pentru ca cel care colaborează în continuare cu organele de anchetă să nu păţească ceva. Ce spunea în acea sesizare peste care s-a trecut foarte repede, dar care acum, coroborată cu alte acte, se dovedeşte a fi foarte interesantă?

Că cineva a venit la el, din partea lui Sorin Blejnar, şi i-a cerut o taxă de şmecher. Acum, după arestările din ultima perioadă, am aflat cine este cel care s-a prezentat ca venind din partea lui Blejnar: Attila Racz, cel căruia tocmai i s-a prelungit mandatul de arestare şi despre care vom scrie separat, în numărul următor. Aşadar, avem o primă piesă dintr-un puzzle care începe să fie destul de uşor de desluşit. Deci, Racz mergea la firme, se prezenta ca venind din partea lui Blejnar şi cerea taxă de protecţie (15-20.000 de euro lunar sau cedarea antrepozitului fiscal). Cel puţin aşa susţine denunţătorul de la care a plecat dosarul care a dus până la urmă la arestarea lui Racz. La acea vreme, Sorin Blejnar lucra la Garda Financiară, iar denunţătorul spune despre acesta (atenţie, avem de-a face cu un material care a fost înregistrat la
organele de anchetă în anul 2008!): ”despre acest domn Sorin Blejnar cunosc că favorizează anumite societăţi cu activitate în domeniul petrolului, favorizare ce constă în: dumnealui, prin prepuşii săi, achiziţionează de la diferiţi acţionari antrepozite fiscale cu autorizaţii valabile, cantităţi foarte mari de produse petroliere, respectiv motorină şi benzină în regim suspensiv de la plata accizei, circa 5.000 – 7.000 de tone per antrepozit, pe care le valorifică direct către utilizatorii finali, fără a plăti bugetului de stat acciza şi TVA-ul aferente accizei. Creează acestor antrepozite o imunitate de circa 6 – 7 luni, după care, ca totul să pară normal, trimite şi un control, iar în urma acestui control sesizează Parchetul de fapte de evaziune fiscală.

Acest domn, Sorin Blejnar, favorizează autorizarea sau, după caz, menţinerea autorizaţiilor, unor antrepozite care nu îndeplinesc condiţiile, dar care sunt antrepozite cu ”cotizaţie”, dumnealui fiind membru al comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor, din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor, influenţând comisia pentru a nu pretinde de la antrepozitar garanţie bancară sau de a accepta garanţii bancare false, care sunt emise de bănci din afara ţării sau, mai bine zis, falsificate ca fiind emise sau de a-i calcula garanţii cu mult mai mici faţă de ce ar fi necesar, conform legii.

Unul din foştii săi angajaţi, originar din Arad (la momentul actual suspendat la cerere) este omul de legătură dintre prepuşii lui de bază, care aduce cetăţeni de origine maghiară, pentru a cumpăra sau înfiinţa antrepozite, cetăţeni fie cu documente de identitate ale altor cetăţeni, fie persoane iresponsabile. Pentru a întări cele afirmate de mine, anexez certificate constatatoare ale următoarelor firme: SC Eco Ledo Net SRL, SC Eco Oil Recycling SRL, SC Slov Oil Line SRL. Menţionez că îi cunosc personal pe prepuşii de bază ai domnului Sorin Blejnar, dar, fiind foarte periculoşi, doresc să păstrez numele anonime până la solicitarea din partea dumneavoastră. De asemenea, nu este greu a demonstra legăturile dintre domnul Blejnar şi prepuşii dumnealui”.

Tripletă de aur: Blejnar – Racz – Marta!

Ce avem noi aici? Păi, avem o acţiune de mură-n gură pentru organele de anchetă. În afară de numele oamenilor lui Blejnar, denunţătorul a scris aproape tot ce trebuia să ştie anchetatorii pentru a da drumul la treabă. Schema descrisă e destul de simplă. Dar credeţi că băieţii au pus mâna pe lopeţi imediat? Nu. Şi avem o dovadă scrisă în acest sens: raportul Curţii de Conturi, pe care Sorin Blejnar l-a avut pe masă (ce-o mai fi râs!), în iunie 2009. În acest raport, e publicată (o puteţi admira alăturat) o schemă care confirmă tot ce spusese denunţătorul:

1. Nici una dintre firmele care apar în acea schemă nu a avut scrisoare de garanţie bancară valabilă, deci nu a putut fi executată.

2. Nici una dintre ele nu a fost lăsată să funcţioneze mai mult de câteva luni, înainte de a fi controlată de către funcţionari trimişi de Blejnar.

3. Firmele sunt administrate fie de cetăţeni străini, fie de iresponsabili.

Mai sunt întrebări? Cine e cel la care în denunţ se face referire ca fiind ”unul din foştii angajaţi”? Codruţ Marta, considerat a fi mâna dreaptă a lui Blejnar. Marta s-a retras când situaţia a devenit fierbinte, dar a lăsat destule urme. ”Există la dosarul 54928/3/2011 hârtii care confirmă că au existat zeci de zboruri Arad – Bucureşti, în care Marta călătoreşte pe aceeaşi banchetă cu Attila Racz”, spune, acum, acelaşi denunţător.

Săptămâna viitoare, dacă mai prindem săptămâna viitoare, vă vom arăta cum a fost pusă în practică, la mai multe firme, aceeaşi reţetă, cum erau ameninţaţi cu note SRI false oamenii de afaceri şi cum se împărţeau banii rezultaţi din şpăgi, pentru ca sistemul să meargă în continuare fără probleme. De asemenea, în numerele următoare, nume de funcţionari care acţionau la comanda acestui grup infracţional, nume de firme care, deşi pozează în societăţi serioase, au vândut marfa mai scump acestor antrepozite, deci ştiau că motorina va ajunge la pompă (tăinuire?), nu la fabricarea vreunui produs, dar şi multe amănunte picante despre alţi oameni ai lui Blejnar, cum ar fi R.N. V-am pupat pe portofele!

Departamentul de Investigaţii