PROIECTUL CARAGIALE

20.05.2011

La două săptămâni după lansarea dezbaterii publice despre Proiectul Caragiale, lucrurile nu merg prea bine. M-aş fi aşteptat la mai mult, dar mă mulţumesc şi cu acest mesaj de încurajare: “Felicitări pentru articol! Se simte cum răzbate voinţa dumneavoastră de a face ceva demn de numele lui Caragiale. Numai bine!”. Semnat: “Prahova24hours”. Mulţumesc, dar nu este vorba de voinţa mea. Este vorba de voinţa noastră, a ploieştenilor. Dacă noi chiar vrem un Centru cultural internaţional “Caragiale” la Ploieşti, se va face. Sigur că până acolo e drum lung. Dar a rămas timp scurt până în 2012 – Anul Caragiale (I. L. Caragiale: 1852 – 1912). E clar că, obiectiv vorbind, este imposibil să se înfiinţeze o instituţie de acest fel. Dar o mega-expoziţie în aer liber, aşa cum am schiţat-o în numărul trecut, e încă perfect posibilă. Dacă nici pentru asta nu există interes public şi deschidere oficială, măcar pentru editarea unui album uriaş Caragiale, se poate, boierilor? Ia, gândiţi-vă, numai, cam cum ar arăta 2000 de portrete caricaturale ale marelui nostru concetăţean, adunate în paginile unui album nemaivăzut?

Ce aveţi de evitaţi subiectul? Vă întreb pe toţi, intelectuali şi oficiali, mici şi mari, locuitori ai Ploieştiului sau fii ai Prahovei. Vă întreb şi vă provoc să-i daţi cu huo lu’ Conu Alecu, care ne suspectează că nu l-am suporta pe Nenea Iancu fiindcă ne temem de inteligenţa lui. Sau are dreptate? Citiţi şi reacţionaţi:

“Caragiale încă nu este cunoscut în societatea noastră. Am citit recent în cartea lui Dan C. Mihăescu despre Bucureşti, un capitol “Rezistenţa la Caragiale”, în care se referă la faptul că, în perioada în care Caragiale a început să fie jucat, existau oameni “delicaţi, fini, distinşi” care se temeau de bănuiala că ar gusta grosolăniile sau echivocurile lui Caragiale. Pentru ei, un autor mediocru precum Victorien Sardou era considerat un mare dramaturg, iar Caragiale, nu. Asta era atunci. Acum e altfel. Azi îl urăsc pe Caragiale pentru că e inteligent, iar ei se tem de inteligenţă. La noi, Caragiale este urât pentru că nu se poate suporta inteligenţa. Stadiul actual este unul în care nu mai există nici un fel de toleranţă, nici un fel de admisibilitate faţă de inteligenţă. Este considerată duşmanul principal al escrocilor şi imbecililor.

Caragiale nu va fi iubit de către români decât după ce aceştia vor scăpa de complexele care le macină sufletul de un secol şi jumătate. Caragiale rămâne enorm de antipatizat în societatea românească.” (Alexandru Paleologu,
“România literară”, nr.9, 2004).

M. Ghiţă Mateucă